Papa Francisc: Să nu folosim numele lui Dumnezeu fără a avea o relație reală cu El
22.08.2018, Vatican (Catholica) - Viețile sfinților sunt atractive pentru că demonstrează relația radicală și autentică cu Cristos la care fiecare este chemată fiecare persoană, a spus Papa Francisc în cadrul audienței generale de miercuri, 22 august 2018. „Pentru ce sfinții sunt așa de capabili să atingă inimile? Pentru că sfinții nu numai vorbesc, mișcă! Se mișcă inima atunci când o persoană sfântă ne vorbește, ne spune lucrurile… Pentru că în sfinți vedem ceea ce dorește profund inima noastră: autenticitate, relații adevărate, radicalitate”. Acest exemplu poate fi găsit și în „sfinții de la ușa vecină”, cum ar fi părinții care își învață copiii să trăiască „vieți coerente, simple, oneste și generoase”.
Continuându-și reflecția despre Cele Zece Porunci, Sfântul Părinte a vorbit despre respectarea numelui Domnului, arătând semnificația mai profundă a acestei porunci – ipocrizia de a „folosi” numele lui Dumnezeu fără a avea o relație reală cu El. „Este posibil să luăm asupra noastră numele lui Dumnezeu în manieră ipocrită, ca o formalitate, în gol? Din păcate răspunsul este pozitiv: da, este posibil. Se poate trăi o relație falsă cu Dumnezeu”. Papa Francisc a făcut aluzie la învățătorii legii, care vorbeau despre Dumnezeu dar nu împlineau voința Lui și nu aveau o relație cu El.
„Acest Cuvânt din Decalog este tocmai invitația la un raport cu Dumnezeu care să nu fie fals, să fie fără ipocrizii, la o relație în care ne încredințăm Lui cu tot ceea ce suntem. În fond, până în ziua în care nu riscăm existența cu Domnul, experimentând faptul că în El se află viața, facem numai teorii”. În Exod, este folosită expresia „în zadar”, cu sensul de „în gol, fără rost”. „Face referință la un ambalaj gol, la o formă lipsită de conținut. Este caracteristica ipocriziei, a formalismului și a minciunii, a folosirii cuvintelor sau a numelui lui Dumnezeu gol, ‘fără adevăr'”.
„Pentru noi creștinii, această poruncă este chemarea de a ne aminti că suntem botezați ‘în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh’, așa cum afirmăm de fiecare dată când facem asupra noastră semnul crucii, pentru a trăi acțiunile noastre zilnice în comuniune simțită și reală cu Dumnezeu, adică în iubirea Sa. Dacă se înmulțesc creștinii care iau asupra lor numele lui Dumnezeu fără falsitate, vestirea Bisericii este mai ascultată și este mai credibilă. Dacă viața noastră concretă manifestă numele lui Dumnezeu, se vede cât de frumos este Botezul și ce mare dar este Euharistia, ce unire sublimă există între trupul nostru și Trupul lui Cristos: Cristos în noi și noi în El!”
„De la crucea lui Cristos încoace, nimeni nu se poate disprețui pe sine însuși și să gândească rău despre propria existență. Nimeni și niciodată! Orice lucru ar fi făcut. Pentru că numele fiecăruia dintre noi este pe umerii lui Cristos. El ne poartă! Merită să luăm asupra noastră numele lui Dumnezeu pentru că El a luat asupra Sa numele nostru până la capăt, chiar și răul care există în noi; El a luat asupra Sa pentru a ne ierta, pentru a pune în inima noastră iubirea Sa. Pentru aceasta Dumnezeu proclamă în această poruncă: ‘Ia-mă asupra ta, pentru că Eu te-am luat asupra Mea’.”
