Papa Francisc: „Cine sunt Eu pentru tine?”, ne întreabă Isus
16.09.2018, Vatican (Catholica) - „‘Cine sunt Eu pentru tine?’ Fiecare este chemat să răspundă, în inima proprie, lăsându-se luminat de lumina pe care Tatăl ne-o dă pentru a-l cunoaște pe Fiul Său Isus”, a spus Pontiful astăzi, înaintea rugăciunii Îngerul Domnului. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În textul evanghelic de astăzi (cf. Mc 8,27-35) revine întrebarea care străbate toată Evanghelia lui Marcu: Cine este Isus? Însă de această dată însuși Isus e cel care o adresează discipolilor, ajutându-i treptat să înfrunte interogativul cu privire la identitatea Sa. Înainte de a-i interpela direct pe ei, pe cei doisprezece, Isus vrea să audă de la ei ce anume cred oamenii despre El – și știe bine că discipolii sunt foarte sensibili față de popularitatea Învățătorului! De aceea întreabă: „Cine spune oamenii că sunt Eu?” (v. 27). Rezultă că Isus este considerat de popor un mare profet. Însă, în realitate, pe El nu îl interesează sondajele și vorbăriile oamenilor. El nu acceptă nici ca discipolii săi să răspundă la întrebările sale cu formule preconfecționate, citând personaje vestite din Sfânta Scriptură, pentru că o credință care se reduce la formule este o credință mioapă.
Domnul vrea ca discipolii Săi de ieri și de astăzi să instaureze o relație personală cu El și astfel să îl primească în centrul vieții lor. Pentru aceasta îi stimulează să se pună în tot adevărul în fața lor înșiși și întreabă: „Dar voi, cine spuneți că sunt eu?” (v. 29). Isus, astăzi, adresează această cerere așa de directă și confidențială fiecăruia dintre noi: „Tu, cine știi că sunt eu? Voi, cine spuneți că sunt Eu? Cine sunt Eu pentru tine?” Fiecare este chemat să răspundă, în inima proprie, lăsându-se luminat de lumina pe care Tatăl ne-o dă pentru a-l cunoaște pe Fiul Său Isus. Și ni se poate întâmpla și nouă, ca lui Petru, să afirmăm cu entuziasm: „Tu ești Cristosul”. Însă când Isus ne spune clar ceea ce le-a spus discipolilor, adică faptul că misiunea Sa se împlinește nu pe strada largă a succesului, ci pe cărarea dificilă a Slujitorului suferind, umilit, refuzat și răstignit, atunci ni se poate întâmpla și nou, ca lui Petru, să protestăm și să ne răzvrătim pentru că aceasta contrastează cu așteptările noastre, cu așteptările lumești. În acele momente, și noi merităm reproșul salutar al lui Isus: „Mergi în urma mea, Satană, căci tu nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (v. 33).
Frați și surori, mărturisirea de credință în Isus Cristos nu se poate opri la cuvinte, ci cere să fie autentificată de alegeri și gesturi concrete, de o viață marcată de iubirea lui Dumnezeu, a unei vieți mari, a unei vieți cu multă iubire față de aproapele. Isus ne spune că pentru a-l urma pe El, pentru a fi discipolii Săi, trebuie să renunțăm la noi înșine (cf. v. 34), adică la pretențiile propriului orgoliu egoist, și să luăm propria cruce. Apoi le dă tuturor o regulă fundamentală. Și care este această regulă? „Cine vrea să își salveze viața o va pierde”. Adesea în viață, pentru atâtea motive, greșim drumul, căutând fericirea numai în lucruri sau în persoanele pe care le tratăm ca lucruri. Însă fericirea o găsim numai atunci când iubirea, cea adevărată, ne întâlnește, ne surprinde, ne schimbă. Iubirea schimbă totul! Și iubirea ne poate schimba și pe noi, pe fiecare dintre noi. Demonstrează asta mărturiile sfinților.
Fecioara Maria, care a trăit credința sa urmându-l cu fidelitate pe Fiul ei Isus, să ne ajute și pe noi să mergem pe drumul său, dăruind cu generozitate viața noastră pentru el și pentru frați.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri am fost în vizită apostolică la Piazza Armerina și la Palermo, în Sicilia, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a morții Fericitului Pino Puglisi [aplaudă]. Aplauze pentru părintele Pino! Mulțumesc din inimă autorităților civile și ecleziastice și tuturor persoanelor care au contribuit să facă posibilă această călătorie. Le mulțumesc bunilor piloți ai avionului și elicopterului. Mulțumesc îndeosebi iubiților Episcopi Rosario Gisana și Corrado Lorefice pentru slujirea lor pastorală excelentă. Le mulțumesc tinerilor, familiilor și întregului popor minunat din acest ținut foarte frumos al Siciliei, pentru primirea lor călduroasă. Exemplul și mărturia părintelui Puglisi să continue să ne lumineze pe noi toți și să ne dea confirmare că binele este mai puternic decât răul, iubirea este mai puternică decât ura. Domnul să vă binecuvânteze pe voi sicilienii și ținutul vostru! Aplauze pentru sicilieni!
Iubiți frați și surori, vă salut cu afect pe voi toți, romani și pelerini care provin din diferite țări: familii, grupuri parohiale, asociații. Salut participanții la adunarea „Missio Tineri” a Operelor Pontificale Misionare și îi încurajez să fie martori ai iubirii milostive a lui Isus. Salut profesorii și studenții de limba latină de la „Corderius College” din Amersfoort: Valete dilectissimi! Salut pe cei miruiți din Marsan (Vicenza) și pe muzicienii elvețieni din Oron-la-Ville. Văd și un frumos grup din Nicaragua. Vă salut cu drag!
Astăzi, la două zile după sărbătoarea Sfintei Cruci, m-am gândit să vă dăruiesc vouă care sunteți aici în piață un crucifix. Iată-l aici [îl arată]. Crucifixul este semnul iubirii lui Dumnezeu, care în Isus și-a dat viața pentru noi. Vă invit să primiți acest dar și să îl duceți în casele voastre, în camera copiilor voștri, sau a bunicilor…, în orice parte, dar ca să se vadă în casă. Nu este un obiect ornamental, ci un semn religios pentru a contempla și a ne ruga. Privindu-l pe Isus răstignit, privim mântuirea noastră. Nu se plătește nimic. Dacă vă spune cineva că trebuie să plătiți este un hoț! Nu, nimic! Acesta este un cadou al Papei. Le mulțumesc surorilor, săracilor și refugiaților care acum vor distribui acest dar, mic, dar prețios! Ca întotdeauna, credința vine de la cei mici, de la cei umili.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
