Papa cere un „catecumenat permanent” pentru cuplurile căsătorite

28.09.2018, Vatican (Catholica) - Vorbind pe 27 septembrie, în Bazilica San Giovanni in Laterano, unei audiențe formate din preoți, diaconi și laici, Pontiful a chemat la un „catecumenat permanent pentru Sacramentul Căsătoriei”, spunând că este esențial pentru cupluri să primească formare și înainte, și după căsătorie. Cursul, desfășurat între 24 și 26 septembrie, a fost organizat de Dieceza de Roma și Rota Romana, tribunalul de ultimă instanță al Bisericii în cazurile de constatare a nulității unei căsătorii. Nu este prima oară când Pontiful insistă pe nevoia unei mai bune, mai lungi și mai complexe instruiri a cuplurilor în discursul anual către Rota Romana.

„Cea mai mare eficacitate a îngrijirii pastorale se realizează acolo unde însoțirea nu se termină cu celebrarea căsătoriei, ci îi însoțește cel puțin primii ani de viață conjugală”, a spus el. Le-a mai spus participanților despre căsătorie că e „un domeniu apostolic vast, complex și delicat, căruia este necesar să i se dedice energie și entuziasm, cu intenția de a promova Evanghelia familiei și a vieții”. Și-a exprimat recunoștința față de predecesori, în special față de Papa Ioan Paul al II-lea, „care au promovat, cu curaj, cauza familiei, decisivă și de neînlocuit pentru binele comun al popoarelor”, susținând că cu „Amoris laetita” a căutat să construiască pe baza pusă de aceștia atunci când de exemplu a reformat dreptul canonic privitor la procesele matrimoniale sau în aplicarea pastorală a exortației post-sinodale amintite.

„Căsătoria nu este numai un eveniment ‘social'”, a spus Papa, „ci un adevărat Sacrament, care comportă o pregătire adecvată și o celebrare conștientă. De fapt, legătura matrimonială cere din partea logodnicilor o alegere conștientă, care tratează voința de a construi împreună ceva ce niciodată nu va fi trădat sau abandonat. În diferite Dieceze din lume se dezvoltă inițiative pentru a face mai adaptată la situația reală pastorația familială, înțelegând cu această expresie în primul rând însoțirea logodnicilor la căsătorie. Este important să se ofere logodnicilor posibilitatea de a participa la seminarii și reculegeri de rugăciune, care să implice ca animatori, în afară de preoți, și perechi căsătorite experiența familială și experți în disciplinele psihologice.”

Sfântul Părinte a continuat insistând: „Preoții, mai ales parohii, sunt primii interlocutori ai tinerilor care doresc să formeze o nouă familie și să se căsătorească în Sacramentul Căsătoriei. Însoțirea slujitorului hirotonit îi va ajuta pe viitorii soți să înțeleagă că o căsătorie între un bărbat și o femeie este semn al unirii nupțiale între Cristos și Biserică, făcându-i conștienți de semnificația profundă a pasului pe care urmează să îl facă. Cu cât va fi mai aprofundat și extins în timp drumul de pregătire, cu atât tinerele perechi vor învăța să corespundă la harul și la forța lui Dumnezeu și vor dezvolta și ‘anticorpii’ pentru a înfrunta inevitabilele momente de dificultate și de trudă ale vieții conjugale și familiale.” Inerent, unii au făcut conexiuni între aceste afirmații ale Papei și cele ale Cardinalul Kevin Farrell, prefectul Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață, care cumva delimita preoții de această pregătire, ca neavând credibilitate.

O altă subliniere făcută de Pontif a privit cunoștințele generale despre credință, care în multe cazuri la viitorii soți sunt la nivelul Primei Împărtășanii sau a Mirului. A recomandat folosirea perioadei de pregătire pentru Căsătorie pentru aprofundarea credinței. „Printr-o sinceră atitudine de primire a perechilor, un limbaj adecvat și o prezentare clară a conținuturilor este posibil să se activeze dinamici care să depășească lacunele foarte răspândite astăzi: fie lipsa de formare catehetică, fie carența unui simț filial al Bisericii, care și el face parte din fundamentele căsătoriei creștine.” A abordat apoi un subiect delicat: „Cu privire la acei soți care experimentează probleme serioase în relația lor și se află în criză, trebuie ajutați să reînsuflețească credința și să redescopere harul Sacramentului; și, în anumite cazuri – de evaluat cu corectitudine și libertate interioară – să se ofere indicații corespunzătoare pentru a întreprinde un proces de nulitate. Cei care și-au dat seama de faptul că unirea lor nu este o căsătorie sacramentală adevărată și vor să iasă din această situați, pot să găsească în episcopi, în preoți și în lucrătorii pastorali sprijinul necesar, care se exprimă într-o atitudine de ascultare și de înțelegere.”