Papa Francisc: Tinerii spun că merită, noi să nu îi dezamăgim!

03.10.2018, Vatican (Catholica) - „Să ascultăm fără prejudecăți glasul tinerilor și să facem ca de la acest Sinod să iasă nu doar un document, ci mai ales propuneri pastorale concrete, care să lumineze mintea și să încălzească inima și să inspire tinerilor viziunea unui viitor încărcat cu bucuria Evangheliei”, a spus Papa Francisc la finalul amplului său discurs de la prima sesiune de lucru a Sinodului dedicat tinerilor, începută miercuri, 3 octombrie a.c., la ora 16.30 în Aula Nouă a Sinodului din Cetatea Vaticanului. Din România participă la lucrările sinodale Episcopul Cornel Damian, auxiliar al Arhidiecezei de București, ales de Conferința Episcopilor din România. Prima sesiune a actualei adunări sinodale a început cu rugăciunea canonică a Orei a Noua prezidată de Suveranul Pontif, care în cursul dimineții a celebrat o Sfântă Liturghie împreună cu Părinții sinodali pe esplanada bazilicii San Pietro.

După salutul adresat celor prezenți în aula sinodală, Sfântul Părinte și-a îndreptat imediat gândul spre tinerii conectați prin mijloacele de comunicare precum și spre cei care, în diferite feluri, și-au făcut auzită vocea: „Le mulțumesc pentru că au vrut să parieze că merită să te simți parte din Biserică sau să intri în dialog cu aceasta; merită să ai Biserica de mamă, învățătoare, casă, familie, capabilă – în ciuda slăbiciunilor umane și a greutăților – să strălucească și să transmită mesajul fără apus al lui Cristos; merită să te prinzi de barca Bisericii care, chiar și prin furtunile nemiloase ale lumii, continuă să ofere tuturor adăpost și găzduire; merită să ne dispunem în a ne asculta unii pe alții; merită să înoți împotriva curentului și să te legi de valori înalte: familia, fidelitatea, iubirea, credința, sacrificiu, slujirea, viața veșnică. Răspunderea noastră aici, la Sinod, este să nu îi dezmințim, dimpotrivă, să demonstrăm că au dreptate să facă acest pariu: într-adevăr merită, într-adevăr nu este timp irosit!” Sinodul, a continuat Sfântul Părinte, este „un timp de împărtășire”, drept care toți sunt invitați „să vorbească cu curaj și îndrăzneală”, integrând „libertatea, adevărul și iubirea”. Dar la curajul de a vorbi trebui să îi corespundă smerenia de a asculta, pentru că „Sinodul trebuie să fie un exercițiu de dialog în primul rând între cei care participă”.

În același timp, „sinodul este un exercițiu eclezial de discernământ”. „Franchețea în a vorbi și deschiderea în a asculta sunt fundamentale pentru ca sinodul să fie un proces de discernământ”, ceea ce presupune „o atitudine interioară care se înrădăcinează într-un act de credință”. Însă arta discernământului are nevoie de spațiu și timp, drept care Pontiful a dispus ca în cadrul adunărilor sinodale, atât în plen cât și în grupurile mici, „la fiecare cinci intervenții să se păstreze un moment de tăcere – circa trei minute – pentru a permite fiecăruia să acorde atenție ecourilor pe care cele ascultate le trezesc în inima sa”. „Discernământul este metoda și, în același timp, obiectivul pe care ni-l propunem: el se întemeiază pe convingerea că Dumnezeu este cel care lucrează în istoria lumii, în evenimentele vieții, în persoanele pe care le întâlnesc și care îmi vorbesc. De aceea suntem chemați să ne dispunem să ascultăm ceea ce Spiritul sugerează, prin modalități și în direcții deseori imprevizibile.”

Adunarea sinodală constituie „semnul unei Biserici în ascultare și în mers”, plătind „datoria de ascultare” pe care Biserica a acumulat-o față de tineri, care deseori în Biserică „nu se simt înțeleși în originalitatea lor” și „nu se simt primiți pentru ceea ce sunt cu adevărat, ba chiar uneori se simt respinși”. De aici, necesitatea de a se elibera de „prejudecăți și stereotipuri”. „Un prim pas în direcția ascultării este acela de a elibera mințile și inimile noastre de prejudecăți și de stereotipuri: când credem că știm deja cine este celălalt și ce vrea, atunci ne este cu adevărat greu să îl ascultăm de-a binelea. Raporturile dintre generații sunt un teren în care prejudecățile și stereotipurile încolțesc cu o proverbială ușurință, iar deseori nici nu ne dăm seama de acest lucru.” După cum tinerii sunt înclinați să îi considere „depășiți” pe cei în vârstă, a continuat Sfântul Părinte, tot la fel adulții sunt tentați să îi considere „nepricepuți” pe tineri. De aici, ținând cont că „cea mai mare parte a celor prezenți nu aparține generațiilor de tineri”, Papa a atras atenția asupra pericolului „de a vorbi despre tineri pornind de la categorii și scheme mentale de acum depășite”.

Alte două amenințări pot pune în pericol buna reușită a lucrărilor sinodale: clericalismul și autosuficiența. „Clericalismul”, a continuat Papa Francisc în discursul de la deschiderea Sinodului despre tineri, este un risc la care o adunare ca aceasta este expusă în mod inevitabil, „dincolo de intențiile fiecăruia dintre noi”. „Acesta se naște dintr-o viziune elitistă și de excluziune a vocației, care interpretează slujirea primită ca pe o putere de exercitat mai degrabă decât un serviciu gratuit și generos de oferit; și acest lucru conduce la a considera că aparții unui grup care posedă toate răspunsurile și nu are nevoie să asculte și să învețe nimic. Clericalismul este o perversiune și rădăcina multor rele în Biserică, pentru care trebuie să cerem cu smerenie iertare și, mai presus de toate, să creăm condițiile pentru ca să nu se mai repete.”

„Virusul autosuficienței”, pe de altă parte, poate fi prezent printre „concluziile pripite ale celor tineri”. „A respinge și a arunca tot ceea ce s-a transmis în decursul secolelor”, a afirmat Pontiful, „duce nu numai la rătăcirea periculoasă care, din păcate, amenință umanitatea noastră; duce la starea de deziluzie care a copleșit inimile a întregi generații. Acumularea experiențelor umane, de-a lungul istoriei, este tezaurul cel mai prețios și mai demn de încredere pe care generațiile îl moștenesc una de la alta. Fără a uita niciodată de revelația divină, care luminează și dă sens istoriei și existenței noastre.”

„Fie ca Sinodul să retrezească inimile noastre!”, a fost îndemnul final al Pontifului, care a recunoscut că „prezentul, inclusiv prezentul Bisericii, apare încărcat cu frământări, probleme și greutăți, dar credința ne spune că și acesta este un kairos, un timp de har, în care Domnul vine în întâmpinarea noastră ca să ne iubească și să ne cheme la plinătatea vieții. […] Să ne străduim, așadar, în a căuta să ‘frecventăm viitorul’ și să facem ca de la acest Sinod să iasă nu doar un document – pe care puțini îl citesc și mulți îl critică – ci mai ales propuneri pastorale concrete, capabile să realizeze îndatorirea însăși a Sinodului, adică aceea de a face să încolțească vise, să trezească profeții și viziuni, să facă să înflorească speranțe, să stimuleze încredere, să îngrijească răni, să stabilească relații, să retrezească o auroră de speranță, să învățăm unul de la altul și să creăm un imaginar pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea mâinilor putere și să inspire tinerilor – tuturor tinerilor, fără nicio excludere – viziunea unui viitor încărcat cu bucuria Evangheliei.”

La prima sesiune de lucrări au mai intervenit raportorul general al actualei adunări sinodale, Cardinalul brazilian Sergio da Rocha, și secretarul general al Sinodului Episcopilor, Cardinalul italian Lorenzo Baldisseri, care a vorbit în discursul său despre desfășurarea propriu-zisă a adunării sinodale din cele 25 de zile de lucrări. (pr. Anton Dancă pentru Vatican News România)