Un arhipăstor harnic şi un om al păcii
03.08.2007, Bucureşti (Catholica) - În cuvântul său la slujba de înmormântare a Preafericitului Patriarh Teoctist, care a avut loc vineri, 3 august 2007, IPS Daniel, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a arătat că „Vestea neaşteptată a morţii Părintelui nostru Patriarh Teoctist a produs multă durere şi întristare în sufletele tuturor românilor şi străinilor care l-au cunoscut şi preţuit… Rugăm pe Cristos Domnul Cel Răstignit şi Înviat să odihnească sufletul Părintelui Patriarh în corturile drepţilor şi în rândurile sfinţilor Săi slujitori, pentru că lumina multă pe care a adunat-o în suflet prin rugăciune şi fapte bune a răspândit-o în jurul său prin cuvinte înţelepte şi lucrări sfinte. Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist va rămâne pururea în mintea şi în inima tuturor celor ce l-au cunoscut şi au admirat chipul său luminos şi bunătatea sa sufletească”.
În discursul său, Mitropolitul Daniel a menţionat pe scurt principalele trăsături spirituale ale personalităţii Patriarhului defunct. După prezentarea copilăriei Patriarhului, care s-a născut „în Moldova, la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, din apropierea municipiului Botoşani, ca fiind al 10-lea din cei 11 copii ai familiei Dumitru şi Marghioala Arăpaşu”, purtând din botez numele de Toader. „Încă din copilărie a început să îndrăgească viaţa monahală, devenind frate de mănăstire, în Mănăstirea Vorona din judeţul Botoşani, la vârsta de 14 ani (mai 1928)… În 5 martie 1950, a fost hirotonit arhiereu (episcop-vicar patriarhal). În 1962, 28 iulie, a fost ales episcop al Aradului; în 1973, 28 ianuarie, a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei; în 1972, 25 septembrie, a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, iar în 1986, la 6 noiembrie, ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, slujind astfel ca arhiereu timp de 57 de ani. Din totalul vârstei sale de 92 de ani, Părintele Patriarh Teoctist a fost slujitor al altarului timp de 70 de ani (1937 – 2007). Iată o viaţă de om total dăruită lui Hristos şi Bisericii Sale! O mare binecuvântare, dar şi o lucrare misionară deosebit de grea”.
Numindu-l „Un martor şi un mărturisitor al Crucii şi Învierii în viaţa Bisericii şi a poporului român”, Mitropolitul a arătat că din cei 57 de ani de episcopat, „40 de ani au fost trăiţi în timpul dictaturii comuniste atee când au fost arestaţi şi întemniţaţi, prigoniţi şi obstrucţionaţi în lucrarea lor mulţi ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi, în special credincioşi intelectuali; atunci au fost închise multe mănăstiri şi schituri, desfiinţate unele eparhii, închise mai multe şcoli teologice, iar mai târziu au fost demolate mai multe biserici, în special în Bucureşti”. „Păstor harnic şi un luptător înţelept”, „chiar şi în anii de dictatură comunistă, cu răbdare şi înţelepciune, Ierarhul Teoctist a restaurant multe biserici şi mănăstiri şi chiar a zidit unele noi în Episcopia Aradului, în Mitropolia Olteniei şi în Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Pildă în această privinţă stă şi biserica din satul Victoria de lângă Botoşani, unde locuiesc cele mai multe dintre rudele sale şi unde au fost strămutate chiar mormintele părinţilor săi Dumitru şi Marghioala”.
„Ca orice român bun la suflet şi înţelept, Patriarhul nostru avea o deschidere firească şi frumoasă spre dialog şi cooperare cu Bisericile surori şi cu alte Biserici. În acest sens, Arhipăstorul românilor ortodocşi continua tradiţia ecumenică a Ortodoxiei româneşti care evită atât izolarea, cât şi dizolvarea identităţii proprii. Ca atare, Părintele nostru Patriarh Teoctist a promovat permanent dialogul interconfesional şi interreligios pe plan naţional şi internaţional. Expresia cea mai elocventă a acestui spirit de respect reciproc şi dialog ecumenic a fost vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, în zilele de 7 – 9 mai 1999, iar apoi, în octombrie 2002, vizita Părintelui Patriarh Teoctist la Roma. Toate aceste relaţii amicale sunt benefice şi pentru modul în care sunt astăzi primiţi sutele de mii de români ortodocşi în Italia şi Spania, ţări preponderent romano-catolice”.
În încheiere, Locţiitorul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că „Prin tot ceea ce ne lasă acum ca moştenire spirituală a personalităţii şi activităţii sale bisericeşti şi sociale, Părintele nostru Patriarh Teoctist rămâne pentru noi o călăuză binecuvântată, un chip luminos şi un suflet mare, răbdător în încercări şi iubitor de fapte bune. Mulţimea imensă a celor ce au venit la Bucureşti din ţară şi din străinătate ca să-i omagieze memoria este o dovadă în acest sens… Mai ales în această perioadă de doliu de 40 de zile pentru Părintele nostru Patriarh Teoctist, să rugăm pe Cristos Domnul, Arhiereul Veşnic, să ne dăruiască tuturor, cler şi popor, harul păcii şi al înţelepciunii, al unităţii şi al faptelor bune, ca viaţa duhovnicească a Bisericii şi a societăţii să sporească în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele”.
