Papa Francisc: Calea slujirii este antidotul împotriva căutării primelor locuri
21.10.2018, Vatican (Catholica) - Tronul lui Isus Cristos este crucea pe care și-a dat viața pentru lume, și cei care doresc să îl urmeze trebuie să fie gata să sacrifice totul, a spus Papa Francisc duminică, 21 octombrie 2018, în cadrul discursului său de dinaintea rugăciunii Angelus. În această meditație, Sfântul Părinte a reflectat asupra Evangheliei zilei, în care Iacob și Ioan îi cer lui Isus să le garanteze că vor putea să stea unul de-a dreapta și unul de-a stânga Lui în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta îl face pe Isus să ofere o lecție care este valabilă pentru creștinii din toate timpurile: „Cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor!” Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Pagina evanghelică de astăzi (Marcu 10,35-45) îl descrie pe Isus care, încă o dată și cu mare răbdare, încearcă să îi corecteze pe discipolii Săi, convertindu-i de la mentalitatea lumii la cea a lui Dumnezeu. Ocazia îi este dată de frații Iacob și Ioan, doi dintre cei dintâi pe care Isus i-a întâlnit și i-a chemat să îl urmeze. De acum au parcurs mult drum cu El și aparțin chiar grupului celor doisprezece apostoli. De aceea, în timp ce sunt pe drum spre Ierusalim, unde discipolii speră cu neliniște că Isus, cu ocazia sărbătorii Paștelui, va instaura în sfârșit Împărăția lui Dumnezeu, cei doi frați își fac curaj, se apropie și adresează Învățătorului cererea lor: „Fă-ne să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta în gloria ta” (v. 37). Isus știe că Iacob și Ioan sunt animați de mare entuziasm față de El și față de cauza Împărăției, dar știe și că așteptările lor și zelul lor sunt poluate de spiritul lumii. De aceea răspunde: „Nu știți ce cereți” (v. 38).
Și în timp ce ei vorbeau despre „tronuri de glorie” pe care să șadă alături de Cristos Regele, El vorbește despre un „potir” de băut, despre un „botez” de primit, adică despre pătimirea și moartea Sa. Iacob și Ioan, tinzând tot la privilegiul sperat, spun din elan: da, „putem”! Dar nici aici nu își dau seama cu adevărat de ceea ce spun. Isus prevestește că potirul Său îl vor bea și botezul Său îl vor primi, adică și ei, ca apostolii ceilalți, vor fi părtași la crucea Sa, când va veni ora lor. Însă, conclude Isus, „a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit” (v. 40). Ca și cum ar spune: acum urmați-mă și învățați calea iubirii „în pierdere”, iar la răsplată se va gândi Tatăl ceresc. Calea iubirii este mereu „în pierdere”, pentru că a iubi înseamnă a lăsa deoparte egoismul, autoreferențialitatea, pentru a-i sluji pe ceilalți.
Apoi Isus își dă seama că ceilalți zece apostoli se supără pe Iacob și Ioan, demonstrând astfel că au aceeași mentalitate lumească. Și aceasta îi oferă ideea pentru o lecție care este valabilă pentru creștinii din toate timpurile, și pentru noi. Spune așa: „Voi știți că cei care sunt considerați conducători ai popoarelor le domină și cei mari dintre ei își fac simțită puterea asupra lor. Dar între voi să nu fie așa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor!” (v. 42-44). Este regula creștinului. Mesajul Învățătorului este clar: în timp ce cei mari de pe pământ își construiesc „tronuri” pentru propria putere, Dumnezeu alege un tron incomod, crucea, de pe care să domnească dându-și viața: „Fiul Omului – spune Isus – nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să își dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (v. 45).
Calea slujirii este antidotul cel mai eficace împotriva bolii căutării primelor locuri; este medicamentul pentru cățărători, această căutare a primelor locuri, care contagiază atâtea contexte umane și nu îi cruță nici pe creștini, poporul lui Dumnezeu, nici ierarhia ecleziastică. De aceea, ca discipoli ai lui Cristos, să primim această Evanghelie ca o chemare la convertire, pentru a mărturisi cu curaj și generozitate o Biserică ce se apleacă la picioarele celor din urmă, pentru a-i sluji cu iubire și simplitate. Fecioara Maria, care a aderat pe deplin și cu umilință la voința lui Dumnezeu, să ne ajute să îl urmăm cu bucurie pe Isus pe calea slujirii, calea maestră care duce la cer.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, la Malaga (Spania), a fost proclamat fericit preotul iezuit Tiburzio Arnáiz Muñoz, fondator al Misionarelor Doctrinelor Rurale. Să îi aducem mulțumire Domnului pentru mărturia acestui zelos slujitor al Reconcilierii și vestitor neobosit al Evangheliei, mai ales printre cei umili și uitați. Exemplul său să ne determine să fim făuritori de milostivire și misionari curajoși în orice ambient; mijlocirea sa să susțină drumul nostru. Fericitului Tiburzio aplauze, toți!
Astăzi celebrăm Ziua Misionară Mondială, cu tema „Împreună cu tinerii ducem tuturor Evanghelia”. Împreună cu tinerii: acesta este drumul! Și este realitatea pe care, mulțumire fie lui Dumnezeu, o experimentăm în aceste zile în Sinodul dedicat lor: ascultându-i și implicându-i descoperim atâtea mărturii de tineri care au găsit în Isus sensul și bucuria vieții. Și adesea l-au întâlnit grație altor tineri, deja părtași la această companie a Sa de frați și surori care este Biserica. Să ne rugăm pentru ca noilor generații să nu le lipsească vestirea credinței și chemarea de a colabora la misiunea Bisericii. Mă gândesc la atâția creștini, bărbați și femei, laici, consacrați, preoți, Episcopi, care și-au dedicat viața și o dedică încă departe de patrie, vestind Evanghelia. Spre ei se îndreaptă iubirea noastră, recunoștința noastră și rugăciunea noastră. Să ne rugăm pentru ei „Bucură-te Marie”. [recitarea rugăciunii]
Și acum vă salut pe voi toți, pelerini care provin din Italia și din diferite țări. Îndeosebi pe cei din Dieceza de Płock și de la școala „Sfântul Ioan Paul al II-lea” din Kartuzy, Polonia; pe cei din Braço do Norte (Brazilia), din Santa Fe (New Mexico) și de la Liceul „Saunt Chaumond” din Poitiers (Franța). Și un grup de tineri din Buenos Aires și Cordoba, Argentina. Salut Ordinul Secular Trinitar Italian și pe tinerii din „Satul celor simpli” din San Cataldo, în Sicilia, precum și pe candidații la Mir din Galzignano, pe care îi văd acolo.
Un gând special adresez grupului de la Caritas Internationalis, condus de președintele Cardinal Luis Antonio Tagle, cu unii Episcopi și persoane care provin din diferite țări ale lumii. Ați făcut un scurt pelerinaj în Roma pentru a exprima dorința de a merge împreună, învățând astfel să vă cunoașteți mai bine. Încurajez această inițiativă a „împărtășirii drumului”, care este promovată în atâtea orașe și care poate transforma raportul nostru cu migranții. Multe mulțumiri Caritas-ului! Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
