Papa Francisc: Speranța creștină este întâlnirea concretă cu Domnul, nu o idee abstractă
23.10.2018, Vatican (Catholica) - Speranța ca întâlnire concretă cu Isus Cristos în Preasfânta Euharistie, în rugăciune, în Evanghelie, în cei săraci, în viața comunitară. La predica de la Sfânta Liturghie celebrată marți, 23 octombrie, în capela Casei Santa Marta din Vatican, Pontiful a meditat asupra speranței creștine, care nu este o idee abstractă ci întâlnirea cu Domnul.
„A trăi cu speranță înseamnă să mergi spre o recompensă, spre fericirea pe care nu o avem aici, dar pe care o vom avea acolo… [speranța] este o virtute greu de înțeles. Este o virtute umilă, foarte umilă. Este o virtute care nu dezamăgește niciodată: dacă sperați, nu veți fi niciodată dezamăgiți. Niciodată, niciodată. Este, de asemenea, o virtute concretă”, a spus Papa Francisc și, răspunzând acelora care s-ar putea întreba: „Dar cum poate fi speranța ceva concret, dacă nu cunosc Cerul sau ceea ce mă așteaptă?”, Sfântul Părinte a explicat că speranța nu este o idee, nu este un loc frumos, ci este întâlnirea cu Isus Cristos.
Oprindu-se asupra așteptării, care face parte din speranță, Sfântul Părinte a apelat la o imagine: cea a mamei, a femeii însărcinate care, cu mâna pe pântece, mângâie făptura care așteaptă să vină la viață. „Când mă gândesc la speranță îmi vine în minte o imagine: femeia însărcinată, femeia care așteaptă un copil. Se duce la doctor, acesta îi arată ecografia, iar ea nu rămâne indiferentă ci se bucură. Și în fiecare zi își atinge burta cu mâna pentru a-l mângâia pe copil, trăind în așteptarea nașterii acestuia. Imaginea femeii în așteptarea întâlnirii cu copilul pe cale să se nască ne poate face să înțelegem semnificația speranței. Această femeie își imaginează cum vor fi ochii copilașului, cum îi va fi zâmbetul, dacă va fi blond sau brunet. Își imaginează întâlnirea cu fiul ei.”
Îndemnându-ne la un examen de conștiință, Papa Francisc ne sugerează să ne întrebăm cum este speranța noastră, să înțelegem dacă este o speranță concretă și constantă, o speranță care are semnificația întâlnirii cu Isus în Euharistie, în rugăciune, în Evanghelie, în cei săraci, în viața comunitară sau dacă este o speranță răsfirată, oarecum gnostică. La finalul predicii , Sfântul Părinte ne-a îndemnat să invocăm înțelepciunea de a ne bucura de micile întâlniri zilnice avute cu Isus în viața cotidiană, pentru a ne pregăti pentru întâlnirea finală. (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
