Papa Francisc: Căsătoria nu se poate zidi numai pe speranța că „va funcționa”

25.10.2018, Vatican (Catholica) - „Înainte de a primi Sacramentul Căsătoriei este nevoie de o pregătire sârguincioasă, aș spune un catecumenat, pentru că se joacă toată viața pe cartea iubirii, și cu iubirea nu se glumește. Nu se poate numi ‘pregătire la căsătorie’ o serie de trei sau patru întâlniri făcute în parohie; nu, aceasta nu este pregătire: aceasta este falsă pregătire. Și responsabilitatea celui care face astfel cade asupra lui: asupra parohului, asupra Episcopului care permite aceste lucruri. Pregătirea trebuie să fie matură și este nevoie de timp. Nu este un act formal: este un Sacrament. Trebuie pregătit cu un adevărat catecumenat.”

Aceste cuvinte au fost rostite de Papa Francisc la audiența generală de miercuri, când a continuat seria de cateheze dedicate Poruncilor, oprindu-se acum la Porunca a VI-a: „Să nu săvârșești adulter”. „Referința imediată este la fidelitate, și de fapt nici un raport uman nu este autentic fără fidelitate și loialitate”, a explicat Sfântul Părinte. A subliniat că nu se poate iubi doar până este convenabil, citând apoi din Catehismul Bisericii Catolice(nr. 1646), unde se spune că „iubirea vrea să fie definitivă; nu poate să fie ‘până la noi ordine'”. Apoi a accentuat: „Ființa umană are nevoie să fie iubită fără condiții, și cine nu se bucură de o astfel de primire poartă în sine o anumită neîmplinire, adesea fără să își dea seama. Inima umană încearcă să umple acest gol cu surogate, acceptând compromisuri și mediocrități care au numai un gust vag al iubirii. Riscul este acela de a numi ‘iubire’ relații neformate și imature, cu iluzia de a găsi lumină de viață în ceva ce, în cel mai bun dintre cazuri, este numai o reflexie.”

Pontiful a atras atenția asupra riscului „supraevaluării atracției fizice”, „care în sine este un dar al lui Dumnezeu, însă are ca scop să pregătească drumul pentru un raport autentic și fidel cu persoana”. Și a explicat în continuare: „chemarea la viața conjugală cere un discernământ atent cu privire la calitatea raportului și un timp de logodnă pentru a o verifica. Pentru a ajunge la Sacramentul Căsătoriei, logodnicii trebuie să maturizeze certitudinea că în legătura lor este mâna lui Dumnezeu, care îi precedă și îi însoțește, și le va permite să spună: ‘Cu harul lui Cristos promit să îți fiu credincios/credincioasă mereu’. Nu pot să își promită fidelitate ‘în bucurie și în durere, în caz de boală ca și în timp de sănătate’ și să se iubească în toate zilele vieții lor numai pe baza bunei voințe sau a speranței că ‘treaba va funcționa’. Au nevoie să se bazeze pe terenul solid al Iubirii fidele a lui Dumnezeu.” Și în acest context a subliniat încă o dată importanța unei pregătiri serioase pentru primirea Sacramentului Căsătoriei.

A încheiat spunând că „fidelitatea este un mod de a fi, un stil de viață”. „Este nevoie ca fidelitatea lui Dumnezeu să intre în existența noastră, să ne contagieze. Acest al Șaselea Cuvânt (Porunca a VI-a) ne cheamă să ne îndreptăm privirea spre Cristos, care cu fidelitatea Sa poate să scoată din noi o inimă adulteră și să ne dăruiască o inimă fidelă. În El, și numai în El, este iubirea fără rezerve și răzgândire, dăruirea completă fără paranteze, și tenacitatea primirii până la capăt. Din moartea și învierea Sa derivă fidelitatea noastră, din iubirea Sa necondiționată derivă statornicia în raporturi. Din comuniunea cu El, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt derivă comuniunea dintre noi și faptul de a ști să trăim în fidelitate legăturile noastre.”