Papa Francisc: Grijă maternă pentru oamenii străzii

31.12.2018, Vatican (Catholica) - La finalul anului 2018, Papa Francisc a atras atenția asupra situației celor care „au trăit și trăiesc în condiții de sclavie, nedemne de persoane umane”. Și concret s-a oprit la cei din Roma, care trăiesc pe străzi. „Sunt peste zece mii. Iarna, situația lor este deosebit de dură. Toți sunt fii și fiice ai lui Dumnezeu, dar diferite forme de sclavie, uneori foarte complexe, i-au făcut să trăiască la limita demnității umane.”

Sfântul Părinte a făcut paralela cu Isus, care s-a născut într-o condiție asemănătoare, „dar nu din întâmplare, sau dintr-un incident: a voit să se nască așa, pentru a manifesta iubirea lui Dumnezeu față de cei mici și cei săraci, și astfel să arunce în lume sămânța Împărăției lui Dumnezeu, Împărăția dreptății, a iubirii și a păcii, unde nimeni nu este sclav, ci toți sunt frați, fii ai unicului Tată.” A invitat Biserica Romei să fie atentă la sclaviile vremii, să le observe dar să și asiste, ca o mamă. „Această formă a maternității Bisericii îmi place să o încurajez în timp ce celebrăm maternitatea divină a Fecioarei Maria. Contemplând acest mister, noi recunoaștem că Dumnezeu s-a ‘născut din femeie’ pentru ca noi să putem primi plinătatea umanității noastre, ‘înfierea’. De înjosirea Sa noi am fost ridicați. Din micimea Sa a venit măreția noastră. Din fragilitatea Sa, forța noastră. Din faptul de a deveni servitor, libertatea noastră.”

Pontiful a celebrat în această seară vesperele solemnității Mariei, Mama lui Dumnezeu, sărbătoare din 1 ianuarie. Celebrarea din seara zilei de 31 decembrie 2018 a avut loc în Bazilica San Pietro, fiind urmată de Adorație și binecuvântare euharistică, respectiv de imnul „Te Deum”, de mulțumire. Ulterior a mers în Piața San Pietro la ieslea din nisip construită acolo. Predica de la vespere a pornit de la următorul citat din scrisoarea către Galateni: „Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să îi răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea”, „o sinteză a Noului Testament care dă sens unui moment ‘critic’ așa cum este mereu o trecere de an”, a spus el.

S-a oprit concret la două sintagme: „plinirea timpului” și „pentru a ne răscumpăra”. Despre prima a spus că „asumă o rezonanță deosebită în aceste ore finale ale unui an solar, în care simțim mai mult nevoie de ceva care să umple de semnificație scurgerea timpului. Ceva sau, mai bine zis, Cineva. Și acest Cineva a venit, Dumnezeu l-a trimis: este Fiul Său, Isus. Am celebrat de puțin timp nașterea Sa: s-a născut dintr-o femeie, Fecioara Maria; s-a născut sub Lege, un prunc evreu, supus Legii Domnului. Dar cum este posibil? Cu poate să fie acesta semnul ‘plinirii timpului’? Desigur, pentru moment este aproape invizibil și nesemnificativ, dar în puțin mai mult de treizeci de ani, acel Isus va elibera o forță nemaiauzită, care durează încă și va dura toată istoria: forța Iubirii. Iubirea este cea care dă plinire la toate, și timpului; și Isus este ‘concentratul’ întregii iubiri a lui Dumnezeu într-o ființă umană.”

Trecând la sintagma cu răscumpărarea, a explicat ce înseamnă cuvântul: „a scoate dintr-o condiție de sclavie și a restitui libertății, demnității și libertății proprii a fiilor. Sclavia pe care apostolul o are în minte este aceea a Legii, înțeleasă ca ansamblu de precepte de respectat, o Lege care desigur îl educă pe om, este pedagogică, dar nu îl eliberează de condiția sa de păcătos, dimpotrivă, ca să spunem așa îl ‘pironește’ de această condiție, împiedicându-l să ajungă la libertatea fiului. Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său Unicul Născut pentru a dezrădăcina din inima omului sclavia veche a păcatului și astfel să îi restituie demnitatea sa. De fapt, din inima umană – așa cum învață Isus în Evanghelie – ies toate intențiile rele, fărădelegile care corup viața și relațiile.”