Papa Francisc: Iubirea creștină nu se oprește la cei care ne sunt simpatici
10.01.2019, Vatican (Catholica) - Pentru a-l iubi pe Dumnezeu în mod concret este necesar a-i iubi pe frați, a te ruga pentru ei, fie că sunt simpatici sau antipatici, mai mult, pentru cei care ne sunt dușmani, fără a lăsa spațiu simțămintelor de invidie și ispitei de a bârfi. La predica de la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții în capela Casei Santa Marta, Papa Francisc s-a oprit asupra lecturilor biblice ale zilei și a pus accentul pe prima lectură, luată din prima Scrisoare a Sf. apostol Ioan (1 In 4,19-5,4).
Este textul care exprimă lapidar revelația supremă a lui Isus Cristos: „Dumnezeu este iubire”. Cei care sunt născuți din Dumnezeu, spune apostolul, sunt chemați să arate aceeași iubire. Prin contrast, cei care, deși sunt născuți din Dumnezeu, se lasă conduși de duhul lumii, ajung să îmbrățișeze roadele acestuia: vanitatea, minciuna și dezbinarea. Apostolul Ioan, a remarcat Pontiful, arată o metodă foarte concretă de verificare a iubirii față de Domnul: „Cine nu îl iubește pe fratele său, pe care îl vede, nu poate să îl iubească pe Dumnezeu, pe care nu îl vede”. Altfel spus, „dacă tu nu ești capabil să iubești o realitate pe care o vezi, cum vei putea vreodată să iubești o realitate pe care nu o vezi?”
Și a continuat: „Dacă nu ești capabil să îl iubești pe Dumnezeu în concret, nu e adevărat că îl iubești pe Dumnezeu. Duhul lumii este un duh de dezbinare și când se amestecă în familie, în comunitate, în societate, duce întotdeauna la dezbinări, întotdeauna. Iar când dezbinările cresc, vine ura și războiul. Ioan merge mai departe și spune: ‘Dacă unul zice «Eu îl iubesc pe Dumnezeu» și îl urăște pe fratele său, este un mincinos’, adică fiu al duhului lumii, care este numai minciună, pură aparență. Ne prinde bine să medităm la acest lucru: eu îl iubesc pe Dumnezeu? Dar să o facem mergând la piatra de comparație ca să vedem cum îl iubești pe fratele tău, să vedem cum îl iubești.” Apostolul Ioan ne oferă calea concreteții Spiritului lui Dumnezeu care, a spus Sfântul Părinte, „nu merge cu fantezii”: aici, a spune și a face sunt totuna. În această privință, Pontiful a indicat trei semne care ajută la o verificare interioară privind autenticitatea iubirii.
„Primul semn este o întrebare pe care toți trebuie să ne-o punem: eu mă rog pentru persoane? Pentru toate, concret, pentru cele care îmi sunt simpatice și cele care îmi sunt antipatice, pentru cele care îmi sunt prietene și cele care nu îmi sunt prietene. Al doilea semn: când simt înăuntru sentimente de gelozie, de invidie și îmi vine să le doresc răul sau nu… este un semn că tu nu iubești. Oprește-te acolo! Nu lăsa să crească asemenea sentimente, sunt periculoase. Nu le lăsa să crească! Apoi, semnul cel mai des întâlnit că eu nu îl iubesc pe aproapele și, de aceea, nu pot să spun că îl iubesc pe Dumnezeu, este bârfa. Să o punem bine în inimă și în cap: dacă eu bârfesc, nu îl iubesc pe Dumnezeu pentru că prin bârfe eu distrug persoana aceea. Bârfele sunt ca bomboanele cu miere, care sunt bune, una vine după alta, dar apoi, cu atâtea bomboane, stomacul se strică. E ‘frumos’, e ‘dulce’ să bârfești, pare un lucru frumos, dar distruge. Aceste este semnalul că tu nu iubești.”
Credința, a spus el la finalul predicii, este cea care ne dă tăria de a ne exprima iubirea față de frați prin rugăciune, o rugăciune care trebuie să îi îmbrățișeze pe toți, pe cei simpatici și pe cei antipatici, mai mult, și pe dușmani: „Duhul lumii poate fi învins prin acest duh de credință: să crezi că Dumnezeu este în fratele meu, este în sora mea. Victoria care a învins lumea este credința noastră. Numai cu o credință mare se poate merge înainte pe această cale, nu cu gânduri umane de bun simț, nu, acestea nu sunt de folos. Acestea ajută, dar nu sunt de folos pentru această luptă. Numai credința ne va da puterea de a nu bârfi, de a ne ruga pentru toți, chiar și pentru dușmani, și de a nu lăsa să crească sentimentele de gelozie și invidie. Domnul, prin aceste cuvinte din prima Scrisoare a Sfântului Apostol Ioan, ne cere concretețe în iubire. Să îl iubești pe Dumnezeu: dar dacă tu nu îl iubești pe fratele tău, nu poți să îl iubești pe Dumnezeu. Și dacă spui că îl iubești pe fratele tău, dar în realitate nu îl iubești, ci îl urăști, ești un mincinos.”
