Academia Pontificală pentru Viață – 25 de ani de existență
16.01.2019, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a atras atenția asupra nevoii dezvoltării reflecției privitor la noile tehnologii. „Ele includ tehnologiile informației și comunicării, biotehnologiile, nanotehnologiile și robotica. Folosindu-se de rezultatele obținute de fizică, de genetică și de neuroștiințe, precum și de capacitatea de calculare a mașinilor tot mai puternice, astăzi este posibil să se intervină foarte profund în materia vie. Și corpul uman poate fi supus la intervenții care pot să modifice nu numai funcțiunile și prestațiile sale, expunându-l tot mai mult logicilor pieței. Trebuie deci înțeles înainte de toate transformările epocale care se anunță pe aceste noi frontiere, pentru a găsi modul de a le orienta în slujba persoanei umane, respectând și promovând demnitatea sa intrinsecă.”
Sfântul Părinte constată în scrisoare că viața umană este încălcată astăzi în moduri brutale, „nu numai de comportamente individuale, ci și de efectele alegerilor și așezărilor structurale. Organizarea profitului și ritmul de dezvoltare a tehnologiilor oferă posibilități inedite de a condiționa cercetarea biomedicală, orientarea educativă, selectarea nevoilor, calitatea umană a legăturilor.” Trebuie pornit de la „pasiunea lui Dumnezeu pentru creatura umană”, pasiune ce trebuie vestită și este tocmai ceea ce Academia Pontificală pentru Viață face de 25 de ani, „încă din momentul instituirii sale în urmă cu douăzeci și cinci de ani, din partea Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, în urma sugestiei slujitorului lui Dumnezeu și mare om de știință Jérôme Lejeune.” A amintit și de noul impuls dat în 2016 Academiei, odată cu noul statut. „Intenția este de a face reflecția asupra acestor teme tot mai atentă la contextul contemporan, în care ritmul crescând al inovației tehnico-științifică și globalizarea înmulțesc interacțiunile, pe de o parte, între culturi, religii și științe diferite, pe de altă parte, între dimensiunile multiple ale familiei umane și ale casei comune în care ea locuiește.”
Așa cum a cerut și în trecut, Papa Francisc consideră că Academia trebuie să treacă dincolo de probleme ce privesc imediat viața, lărgindu-și atenția și spre fenomenele mai ample. Constată astfel un paradox asupra căruia trebuie reflectat: „cum s-a putut întâmpla ca, tocmai în momentul istoriei lumii în care resursele economice și tehnologice disponibile ne-ar permite să ne îngrijim suficient de casa comună și de familia umană, onorând darul lui Dumnezeu însuși, chiar de la ele, de la resursele economice și tehnologice, vin diviziunile noastre cele mai agresive și coșmarurile noastre cele mai rele? Popoarele simt în mod acut și dureros, chiar dacă adesea în mod confuz, deprimarea spirituală – am putea spune nihilismul – care subordonează viața unei lumi și unei societăți supuse acestui paradox. Tendința de a anestezia această profundă suferință, printr-o goană oarbă după satisfacția materială, produce melancolia unei vieți care nu găsește destinație la înălțimea calității sale spirituale.”
„Domnul să vă dea să fiți pregătiți pentru această nouă fază a misiunii, cu candelele încărcate cu untdelemnul Duhului, pentru a lumina drumul și a conduce pașii voștri”, scrie Pontiful la finalul mesajului. „Picioarele celor care duc vestea bună a iubirii lui Dumnezeu față de viața fiecăruia și a tuturor celor care locuiesc pe pământ sunt foarte frumoase (cf. Is 52,7; Rom 10,15).”
