Ziua Mondială a Bolnavului în spiritul Maicii Tereza de Calcutta
09.02.2019, Vatican (Catholica) - La 11 februarie a.c. se celebrează cea de-a XXVII-a Zi mondială a bolnavului, cu tema „În dar ați primit în dar să dați” (Mt 10,8). În acest an, celebrarea la Calcutta, în India, în prezența Cardinalului Patrick D’Rozario, din Bangladesh, în calitate de delegat oficial al Sfântului Părinte. Într-un recent interviu pentru Radio Vatican, legatul pontifical își exprimă gratitudinea față de Papa Francisc pentru primirea acestei misiuni.
„Îi sunt recunoscător Sfântului Părinte pentru că m-a ales să îl reprezint la celebrarea acestei Zile, ale cărei festivități au început la 9 februarie și se vor încheia la 11 februarie. Imediat după numire, am trăit un profund sentiment de bucurie și de comuniune, de comuniune dintre cele două regiuni ale Bengalului”, a spus Cardinalul D’Rozario, subliniind că și Mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Bolnavului din acest an abordează acest spirit de comuniune, care înseamnă a dărui cu generozitate celuilalt. „Nu am plătit nimic pentru darurile primite iar noi, la rândul nostru, trebuie să le dăm mai departe persoanelor care au mai mare nevoie”, a mai spus prelatul, evidențiind că Mesajul Pontifului aduce în prim plan exemplul Sfintei Tereza de Calcutta care, prin modul în care a trăit dăruirea de sine, a devenit un exemplu de trăire a carității.
„Doresc să trăiesc această zi în spiritul Sfintei Tereza de Calcutta, icoană a pătimirii lui Cristos; însemnătatea Sfintei Tereza pentru Calcutta fiind un reflex al însemnătății avute de Isus pentru Galileea”, a mai spus prelatul trimis al Sfântului Părinte la celebrările din acest an, de la Calcutta, prilejuite de cea de-a XXVII-a Zi Mondială a Bolnavului. În acest an, mesajul Pontifului propune un fragment din predica rostită la canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, la 4 septembrie 2016: «În toată existența sa, Maica Tereza a împărțit, cu generozitate, milostivire divină, manifestându-și disponibilitatea față de toți prin primirea și apărarea vieții umane, cea născută și cea abandonată și considerată un rebut. […] S-a aplecat asupra persoanelor epuizate, lăsate să moară la margini de drumuri, văzând în acestea demnitatea dată lor de Dumnezeu; și-a făcut auzită vocea de către cei puternici de pe pământ, pentru a-și recunoaște greșelile în fața crimelor […] a sărăciei creată de ei înșiși. Milostivirea a fost pentru ea ‘sarea’ care dădea gust fiecăreia din operele sale și ‘lumina’ care lumina întunericul acelora care nu mai aveau nici lacrimi pentru a-și plânge sărăcia și suferința.” (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
