Patriarhul Sako: Papa în Irak ar putea să meargă la Ur, sub semnul lui Abraham
12.06.2019, Roma (Catholica) - „Acum toți mă întreabă: Când vine?” Cardinalul Louis Raphael Sako, Patriarh de Babilonia al caldeenilor, a aflat de cuvintele cu care Papa și-a exprimat dorința de a vizita Irakul în 2020 în timp ce era în nordul țării, pentru a participa la luarea în primire a funcției a lui Nechirvan Barzani, ca nou președinte al regiunii autonome a Kurdistanului irakian. Și acolo a putut înregistra „în direct” reacțiile de primire caldă pe care știrea le-a provocat printre liderii politici și religioși ai națiunii: „Deocamdată Papa a exprimat numai o dorință, nu este nimic programat. Însă știrea cuvintelor sale a fost deja o mare bucurie pentru toți: musulmani, creștini, membri ai guvernelor”.
– Dumneavoastră știați aceasta? Și cât de mult ați insistat?
– Autoritățile politice mi-au spus că au trimis o scrisoare de invitație. Și eu i-am cerut de atâtea ori Papei să vină. Pentru că avem nevoie de aceasta.
– Sectarismul pune în criză conviețuirea. Care sunt cuvintele Papei mai potrivite situației?
– În mesajul pe care l-am adresat fraților musulmani irakieni pentru sfârșitul Ramadanului, am vorbit despre iertare reciprocă drept izvor al reconcilierii. Există ceva care se mișcă. Mi se pare că Papa are un proiect, având în centru țările locuite de musulmani. El a fost în Egipt, în Emirate, în Maroc. O vizită în Irak ar putea continua acest proiect. La Abu Dhabi a semnat documentul despre „Fraternitatea umană” împreună cu marele imam de la al-Azhar. Aici în Irak ar putea să vorbească și despre paternitatea lui Dumnezeu pentru toți. Dumnezeu este Tată și noi toți suntem frați nu numai într-o dimensiune exclusiv umană. Suntem frați pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Tocmai aceasta ne amintește Abraham, părintele în credință pentru noi toți, evrei, creștini, musulmani. Toți suntem fii ai aceleiași familii a lui Abraham.
– Papa Francisc ar putea deci să ajungă în Ur, din Caldeea, de unde a plecat Abraham, loc pe care și Papa Ioan Paul al II-lea visa să îl viziteze…
– Eu cred că da. Și președintele Barham Salih mi-a vorbit ieri despre această posibilitate. Acolo ar putea să se facă o rugăciune împreună, creștini și musulmani.
– Și după aceea? Ce alte locuri ar putea vizita Papa?
– Îmi imaginez o vizită la Bagdad, pentru a întâlni autoritățile și a celebra Liturghia. Și după aceea să urce în nord, pentru a-i întâlni pe refugiați, a se ruga și a celebra Liturghia și împreună cu ei.
– O călătorie a Papei în Irak ar trezi cu siguranță interes și în afara Orientului Mijlociu.
– Există două urgențe pe care le avem în față. Secularizarea, indiferența religioasă care se respiră mai ales în Occident, unde totul este banalizat. Și fundamentalismul religios, care este împotriva omului. Papa nu ezită să vorbească despre aceste lucruri. Și repetă că dacă există un viitor al omenirii, trebuie să fie recunoscută libertatea și demnitatea fiecăruia, precum și să se respecte credința tuturor. Fiecare are dreptul să se declare credincios și să acționeze conform propriei credințe. Ținând cont mereu că credința și violența nu pot să meargă împreună.
– Papa, în același discurs adresat la ROACO în care a exprimat dorința de a vizita Irakul, a spus cuvinte vibrante și despre negustorii de arme care alimentează războaiele. Ca acelea care au istovit Irakul în ultimele decenii.
– Papa Francisc poate să spună multe despre comerțul de arme, precum și despre petrol, care este una dintre bogățiile ce dezlănțuie apetituri și conflicte. Singura cale pentru a ieși din aceasta este a recunoaște că și această bogăție este o bogăție pentru toți și trebuie împărtășită.
– Papa a semnat documentul despre „Fraternitatea umană” cu marele imam sunnit. Călătoria în Irak ar putea oferi ocazii de întâlniri apropiate cu islamul șiit?
– Desigur. Șiiții sunt pregătiți, și interesați. S-ar putea propune documente comune și cu ei.
– Și creștinii? Este adevărat că au scăzut ca număr în manieră drastică în ultimii ani?
– La ultima întâlnire cu ceilalți Episcopi caldeeni, ne-am referit la oportunitatea de a evita declarații iresponsabile. Ca acelea ale celor care spun că în Irak pentru creștini nu există viitor, că trebuie să plece sau că deja au plecat aproape toți. Cu privire la exodul creștinilor din Irak, este inutil de repetat cifre care în realitate nu sunt verificabile în manieră sigură, probabil nici măcar de guvern. Indic o primă realitate: înainte de căderea regimului lui Saddam Hussein, ca Biserică caldeeană aveam 35-40 de seminariști. Acum sunt mai mult sau mai puțin de jumătate. Însă bisericile noastre, când celebrăm Liturghiile, sunt pline mereu. Și ne repetă mereu chiar mulți musulmani: nu trebuie să plecați, pentru că aceasta este și țara voastră.
– Ce sprijin poate da Papa cu privire la această situație?
– Va putea vorbi Episcopilor și preoților, amintind că noi în această țară avem o misiune, trebuie să fim mereu în slujba speranțelor poporului. Și să nu ne gândim să plecăm. Există probleme, dar problemele le-am avut mereu, și acum nu este sfârșitul lumii. Dimpotrivă, există semne de îmbunătățire. Noi, creștinii, facem parte din acest mozaic irakian. Împărtășim trudele și suferințele tuturor. Nu suntem despărțiți de ceilalți. (material Vatican Insider tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
