Papa Francisc despre iubirea aproapelui
29.09.2019, Vatican (Catholica) - Creștinul trebuie să îl iubească pe Dumnezeu și pe aproapele. Cele două „nu se pot separa”, a spus Pontiful. „A-l iubi pe aproapele ca pe noi înșine înseamnă și a ne angaja serios pentru a construi o lume mai dreaptă, unde toți să aibă acces la bunurile pământului, unde toți să aibă posibilitatea de a se realiza ca persoane și ca familii, unde să fie garantate tuturor drepturile fundamentale și demnitatea. A-l iubi pe aproapele înseamnă a simți compasiune față de suferința fraților și surorilor, a ne apropia, a atinge rănile lor, a împărtăși istoriile lor, pentru a manifesta concret duioșia lui Dumnezeu față de ei. Înseamnă a deveni aproapele tuturor călătorilor maltratați și abandonați pe străzile lumii, pentru a alina rănile lor și a-i duce la cel mai apropiat loc de primire, unde să se poată ocupa de nevoile lor.”
Aceste afirmații au fost făcute de Papa Francisc în Piața San Pietro, la Liturghia ce a marcat Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului, anul acesta fixată pentru ziua de 29 septembrie. Sfântul Părinte și-a construit predica în jurul lecturilor zilei din ritul latin, dar a început din afara lor, cu Cartea Exodului, unde „Domnul avertizează poporul să nu maltrateze în niciun fel văduvele și orfanii […]. Același avertisment este reluat de două ori în Deuteronom, cu adăugirea străinilor printre categoriile protejate. Și motivul acestui avertisment este explicat clar în aceeași carte: Dumnezeul lui Israel este Cel ‘care face dreptate orfanului și văduvei, care îl iubește pe străin, dându-i hrană și îmbrăcăminte’.”
Domnul ne cere să reflectăm asupra nedreptăților care generează excludere, a spus Sfântul Părinte. Citând apoi din mesajul său pentru Ziua Mondială marcată astăzi, a spus: „Lumea de astăzi este în fiecare zi mai elitistă și crudă cu cei excluși. Țările în curs de dezvoltare continuă să fie sărăcite de cele mai bune resurse naturale și umane ale lor în folosul câtorva piețe privilegiate. […] Cei care plătesc sunt întotdeauna cei mici, cei săraci, cei mai vulnerabili, care sunt împiedicați să se așeze la masă și cărora li se lasă «firimiturile» de la ospăț.” A legat aceasta de avertismentele din prima lectură a zilei, din profetul Amos. Și a constatat apoi: „Este impresionant cum, la distanță de 28 de secole, aceste avertismente își păstrează intactă actualitatea lor”.
Psalmul responsorial, a continuat el, „ne-a amintit că Domnul îi susține pe cei străini, împreună cu văduvele și orfanii din popor. Psalmistul menționează explicit acele categorii care sunt deosebit de vulnerabile, adesea uitate și expuse la samavolnicii. Străinii, văduvele și orfanii sunt fără drepturi, cei excluși, cei marginalizați, față de care Domnul are o grijă deosebită. Pentru aceasta Dumnezeu le cere israeliților să aibă o atenție specială față de ei.” În fine, a vorbit și despre pericopa evanghelică, cu săracul Lazăr. „Prea concentrat să își cumpere haine elegante și să organizeze ospețe fastuoase, bogatul din parabolă nu vede suferințele lui Lazăr. Și noi, prea cuprinși de păstrarea bunăstării noastre, riscăm să nu ne dăm seama de fratele și sora aflați în dificultate.”
„Dar fiind creștini”, a spus Papa, „nu putem să fim indiferenți în fața dramei sărăciilor vechi și noi, a singurătăților cele mai întunecate, a disprețului și discriminării celui care nu aparține grupului ‘nostru’. Nu putem rămâne insensibili, cu inima anesteziată, în fața mizeriei atâtor nevinovați. Nu putem să nu plângem. Nu putem să nu reacționăm. Să îi cerem Domnului harul de a plânge, acel plâns care convertește inima în fața acestor păcate.”
