Papa Francisc: Lumea are nevoie de făcători de pace deschiși la dialog și iertare
15.12.2019, Vatican (Catholica) - Mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială a Păcii din 2020, dat publicității joi, 12 decembrie 2019, cheamă la deschidere față de dialog, la angajament față de iertare și la o convertire ecologică. „Lumea nu are nevoie de cuvinte goale, ci de martori convinși, de artizani ai păcii deschiși la dialog fără excluderi și fără manipulări. De fapt, nu se poate ajunge cu adevărat la pace decât atunci când există un dialog convins al oamenilor care caută adevărul dincolo de ideologiile și de opiniile diferite. Pacea este ‘un edificiu care trebuie construit încontinuu’, un drum pe care îl parcurgem împreună căutând mereu binele comun și angajându-ne să menținem cuvântul dat și să respectăm dreptul.”
Papa Francisc a spus că adesea războiul începe cu „intoleranța față de diversitatea celuilalt, care mărește dorința de posesie și de dominare. Se naște în inima omului din egoism și din mândrie, din ura care induce la distrugerea, la închiderea celuilalt într-o imagine negativă, la excluderea și la eliminarea lui”. Pontiful a arătat că națiuni întregi „cu greu se eliberează de lanțurile exploatării și a corupției, care alimentează uri și violențe”. „Comunitatea noastră umană poartă, în amintire și în trup, semnele războaielor și conflictelor care s-au succedat, cu o capacitate distructivă crescândă, și care nu încetează să-i lovească în special pe cei mai săraci și pe cei mai slabi.”
„Atâtea victime nevinovate ajung să poarte asupra lor chinul umilirii și al excluderii, al plânsului și al nedreptății, dacă nu chiar traumele care derivă din îndârjirea sistematică împotriva poporului lor și al celor dragi ai lor. Încercările teribile ale conflictelor civile și ale celor internaționale, agravate adesea de violențe lipsite de orice milă, marchează îndelung trupul și sufletul umanității. În realitate, fiecare război se revelează un fratricid care distruge însuși proiectul de fraternitate, înscris în vocația familiei umane.” Sfântul Părinte a amintit întâlnirile sale cu supraviețuitorii bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, în recenta sa călătorie apostolică în Japonia. „Mărturia lor trezește și păstrează în acest mod amintirea victimelor, așa încât conștiința umană să devină tot mai puternică în fața oricărei voințe de dominare și de distrugere.”
„Procesul de pace este o angajare care durează în timp. Este o muncă răbdătoare de căutare a adevărului și a dreptății, care onorează amintirea victimelor și care deschide, pas după pas, la o speranță comună, mai puternică decât răzbunarea. Într-un stat de drept, democrația poate să fie o paradigmă semnificativă a acestui proces, dacă este bazată pe dreptate și pe angajarea de a salvgarda drepturile fiecăruia, în special dacă este slab sau marginalizat, în căutarea continuă a adevărului. Este vorba despre o construcție socială și de o elaborare în devenire, în care fiecare aduce în mod responsabil propria contribuție, la toate nivelurile colectivității locale, naționale și mondiale.”
Papa a spus că răspunsul la mentalitatea nesănătoasă de astăzi a amenințărilor și a fricii trebuie să fie a căuta „o fraternitate reală, bazată pe originea comună de la Dumnezeu și exercitată în dialog și în încrederea reciprocă. Dorința de pace este profund înscrisă în inima omului și nu trebuie să ne resemnăm cu nimic care este mai puțin decât aceasta”. „Numai alegând calea respectului se va putea strica spirala răzbunării și întreprinde drumul speranței”, a adăugat Pontiful, subliniind importanța iertării. „Acest drum de reconciliere ne cheamă să găsim în adâncul inimii noastre forța iertării și capacitatea de a ne recunoaște ca frați și surori. A învăța să trăim în iertare mărește capacitatea noastră de a deveni oameni ai păcii”.
Ziua Mondială a Păcii – instituită de Sf. Papă Paul al VI-lea în 1968 – este celebrată în fiecare an în 1 ianuarie. Mesajul Papei Francisc pentru anul următor este intitulat: „Pacea ca drum de speranță: dialog, reconciliere și convertire ecologică”. „Avem nevoie de o schimbare în convingeri și în privire, care să ne deschidă mai mult la întâlnirea cu celălalt și la primirea darului creației, care reflectă frumusețea și înțelepciunea Artizanului său. De aici provin, îndeosebi, motivații profunde și un nou mod de a locui în casa comună, de a fi prezenți unii pentru alții cu propriile diversități, de a celebra și a respecta viața primită și împărtășită, de a ne preocupa de condiții și modele de societate care să favorizeze înflorirea și rămânerea vieții în viitor, de a dezvolta binele comun al întregii familii umane.”
