A trecut la Domnul pr. Cristian Lucaci
19.12.2019, Iași (Catholica) - După mulți ani de suferință, joi, 19 decembrie 2019, în cursul amiezii, în casa parohială din Săbăoani, parohia „Înălțarea Sfintei Cruci”, a trecut la cele veșnice pr. Cristian Lucaci. Avea 59 de ani. Părintele Cristian s-a născut la 6 iulie 1960 la Horlești – Iași. A absolvit Școala Generală de 10 clase în anul 1977 la Horlești, Școala de Cantori în anul 1979 la Iași și Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași în anul 1986. A fost sfințit preot la 29 iunie 1986 la Iași de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Onești (1 august 1986 – 1 august 1989), București „Sfântul Iosif” (1 august 1989 – 1 septembrie 1990), paroh la Vaslui (1 septembrie 1990 – 1 august 1996), Roman „Inima Neprihănită a Mariei” (1 august 1996 – 31 august 2012). De la 1 septembrie 2012 a fost paroh de Săbăoani „Sfânta Cruce”.
În afară de activitatea pastorală specifică fiecărui preot, părintele Cristian a coordonat construirea bisericii „Inima Neprihănită a Mariei” din Roman, a cărei sfințire și consacrare a altarului au avut loc la 5 iunie 2011. Suferind de mulți ani din cauza mai multor boli, părintele purta în tăcere și cu seninătate crucea suferinței. Trupul neînsuflețit al părintelui este depus în biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Săbăoani până sâmbătă, 21 decembrie, când, după Liturghia care va fi celebrată la ora 10.00 pentru părintele Cristian, sicriul cu trupul neînsuflețit va pleca spre ultimul drum în satul natal, Horlești. Liturghia de înmormântarea va fi celebrată la Horlești, în ziua de luni, 23 decembrie 2019, la ora 11.00. Să se odihnească în pace! (pr. Adrian Blăjuță pentru Ercis.ro)

Desi am 58 de ani, părintele a fost si este că un tata pentru mine. Dumnezeu și fiul meu David să-l primească în rândul sfinților. Parinte,fiul meu te așteaptă. Asteapta-ma și pe mine! Te voi urma cat de curând.
Am fost colegi la Institutul Teologic „sf. Iosif” din Iasi. Eu am abandonat in 1983, anul IV de studiu. L-am cunoscut personal. Dumnezeu ii cheama pe aceea, de care are nevoie. Cei mai multi, aducandu-i ca semn de respect, suferinta lor. Oricum ar fi, prin mainile sale se nastea si suferea Cristos pe altar. Prin mainile sale aducea pe Isus in inimile noastre prin Sfanta Euharistie. Sunt convins, ca Dumnezeu il va rasplati cu lumina vesnica, prin bucuria de a-L putea privi pe Dumnezeu fata-n fata. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!