Decada Ecumenică Oradea 2020: Biserica Reformată „Orașul Nou”
27.01.2020, Oradea (Catholica) - A opta zi a Decadei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor s-a desfășurat în Biserica Reformată „Orașul Nou”, unde s-au rugat împreună reprezentanții celor zece culte creștine participante, respectiv Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Betania, Biserica Evanghelică Lutherană, Biserica Penticostală Tabor, Biserica Unitariană, Comunitatea Evreilor Mesianici, Biserica Ortodoxă, Biserica Baptista Maghiară și Biserica Greco-Catolică.
Biserica Greco-Catolică a fost reprezentată de pr. Dobrată Vasile, care a și transmis salutul Preasfințitului Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea. Cuvântul de învățătură al părintelui a adus în prim plan pentru început îndemnul Părintelui Papa Francisc din timpul vizitei în România, respectiv „să mergem împreună!”, urmând să pună accent în continuare pe tema evanghelică a leproșilor. Lepra poate fi asemuită în zilele noastre printr-o boală a imaginii. Așa cum leproșii strigau către același Dumnezeu pentru ajutor, cel puțin unul dintre ei fiind de un alt neam, la fel și noi, de mai multe neamuri fiind, strigăm către Domnul, considerându-ne încă bolnavi, pentru că unitatea nu se simte cu adevărat, din toate punctele de vedere. „Ne rugăm în acest sens, la această întâlnire ecumenică, fiindcă ne vedem încă nu tocmai frumoși în fața Domnului.”
În acest an, predica principală în Biserica Reformată a revenit reprezentantului Bisericii Evanghelice-Lutherane, părintele paroh Matyas Attila, care a atras atenția asupra unor teme de actualitate legate de atitudinea omului modern. Amintind de naufragiul lui Paul pe insula Malta, a spus: „Sunt convins că si noi, creștinii de astăzi, avem nevoie de acest devotament și curaj. Trebuie să îl mărturisim pe Domnul nostru Isus Christos și în afara lăcașelor de cult, în viața cotidiană, chiar dacă acest lucru pare de multe ori incomod sau de prisos. Chiar dacă suntem în primejdie, cum erau bunicii si părinții noștri în timpul comunismului, sau chiar dacă astăzi mulți nu caută hrană sufletească. Generația noastră are nevoie de un creștinism devotat, curajos care își mărturisește Mântuitorul fără a dori să fie în jugul celor care nu îl cunosc ori s-au îndepărtat de Dumnezeu. Iar această mărturie de credință trebuie să fie comună, ca să fie credibilă. Trebuie să căutăm si găsim momentele în care putem fi împreună, pentru a arăta lumii că avem aceeași sarcină si slujim aceluiași Domn Ceresc.”
Pornind de la neîncrederea arătată de unii lui Pavel, vorbitorul a spus: „Încă și azi sunt mulți care nu sunt dispuși să creadă cuvântul Sfintei Scripturi, si nu vor să accepte că Isus este singurul Mântuitor. Ba chiar în lumea europeană mulți gândesc că simbolurile apartenenței noastre de acest Cristos trebuie să dispară, iar lăcașele sale rămase goale trebuie dărâmate. Nu trebuie să ne amăgim: foarte mulți și dintre cei botezați sunt la fel de inconștienți ca și cei care sunt în tenebra tăgăduirii. Slujirea noastră nu va fi mai presus decât cea a apostolului, dar nu trebuie să ne întristăm, ci să strângem rândurile și să fim mai fideli lui Isus.”
A făcut și un portret al „omului european”: „S-a îngrășat, trăiește în bunăstare, a devenit îngâmfat si nu mai are nevoie de Dumnezeu, s-a îndepărtat de El. Urechile lui nu mai aud, are un auz selectiv, aude numai ce îi place, ce îl mângâie. Nu vrea să audă de păcatele și greșelile sale, deoarece nu dorește să se schimbe, să se pocăiască. Mai bine dorește să trăiască în minciună și să își spună că totul este bine, și că nu este nevoie de convertire. Urechile lui sunt surde la cuvântul de chemare al Domnului. Au închis ochii, deoarece nu vor să vadă, să descopere semnele pe care le dă Creatorul. Ba mai mult, datorită interesului devenit exclusiv pământesc, omul devine incapabil de a descoperi semnele cerești. Abandonarea lui Dumnezeu l-a orbit. Nu mai înțelege nici cu inima. Micul Prinț din povestea lui Exupery spunea: ‘bine vezi numai cu inima’. Puțini dintre europenii de azi înțeleg de ce este nevoie de convertire, de ce nu este egal cui îi credem, de ce este fatal să îl abandonăm pe Isus Cristos. Este timpul ca această societate împietrită, orbită, asurzită și comodă să își revină. Să revină la Dumnezeu, să revină la Cel în numele căruia a fost botezată, la Isus Cristos.” (Laura Ologu pentru EGCO.ro)
