Custodele Țării Sfinte: Să adoptăm stilul întâlnirii dintre Sf. Francisc și sultan
30.01.2020, Roma (Catholica) - „Mă gândesc la Mediterana ca Mare nostrum, adică a noastră, a tuturor, ca loc de întâlnire a culturilor și țărilor diferite. Mă gândesc la valoarea imensă pe care țărmul african l-a avut pentru Biserica latină în secolele trecute. Când la Roma creștinii vorbeau greaca, în Africa de Nord cu Tertulian, Ciprian și alții se începe să se vorbească latina. Și latina se întoarce la Roma din Africa. Pare inimaginabil că locul care a fost timp de secole un vehicul de comunicare umană, socială, culturală și comercială astăzi poate să fie un mormânt pentru mulți”.
În cuvintele custodelui din Țara Sfântă, pr. Francesco Patton, revine profeția „primarului sfânt”, Giorgio La Pira, care vedea în Marea Mediterană un „mare lac al Tiberiadei”, un soi de spațiu nu numai geografic ci și istoric, bogat în raporturi și relații între Orient și Occident precum și în complexitate. Complexitate care înseamnă astăzi războaie, instabilitate politică, precaritate economică și tensiuni religioase. Și custodele din Țara Sfântă se va afla la Bari pentru a participa la întâlnirea promovată de Conferința Episcopală Italiană: „Mediterana, frontieră de pace” (19-23 februarie 2020). Cu el, se vor afla la întâlnire Episcopi catolici din 20 de țări care au ieșire la Mare Nostrum.
Custodia Țării Sfinte are actualmente 56 de conventuri răspândite în 12 națiuni (Israel, Palestina, Liban, Siria, Egipt, Cipru, Iordania, Grecia, Italia, Spania, SUA și Argentina), dintre care majoritatea au ieșire la Mediterana. O prezență înrădăcinată cu frații franciscani protagoniști în Locurile Sfinte, unde au ajuns în 1217. În 1219, însuși Sf. Francisc a dorit să viziteze cel puțin o parte din Provincia din Țara Sfântă. Documentele care vorbesc despre prezența „Sărăcuțului din Assisi” printre cruciați, sub zidurile din Damietta, sunt cunoscute. Așa cum este cunoscută și întâlnirea sa cu sultanul din Egipt, Malik al-Kamil, nepot al lui Saladin cel Mare, în urmă cu 800 de ani. De atunci, frații au primit mereu provocările timpurilor pentru a putea transmite „harul Locurilor Sfinte tuturor și pentru a împărtăși viața lor cu ‘pietrele vii’ locale: comunitățile creștine”. Și în mijlocul atâtor dificultăți.
„Pe malurile Mediteranei”, a declarat custodele, „se agită crize și conflicte de mai multe decenii, ca acela israeliano-palestinian și altele mai recente ca în Siria, manifestațiile din Liban precum și în Irak. În multe dintre teritoriile unde este prezentă Custodia se înregistrează războaie și tensiuni. Așadar, a vorbi despre dialog și despre întâlnire ar putea să apară aproape paradoxal. Însă la Bari vom fi prezenți cu toată istoria celor 800 de ani de prezență franciscană în Țara Sfântă în stilul întâlnirii din Damietta dintre Francisc de Assisi și sultanul Malik al-Kamil. Curajul acelei întâlniri trebuie redescoperit astăzi și – pentru a folosi un joc de cuvinte – încurajat. Sunt convins că întâlnirea de la Damietta este mai importantă astăzi decât acum 8 secole. De fapt, la acea întâlnire nu este numai meritul lui Francisc, ci și cel al sultanului. Și astăzi putem avea interlocutori curajoși în lumea musulmană”. Pentru custode, numai ascultarea și împărtășirea permit întâlnirea, deci „trebuie încurajate toate semnele de dialog posibile”.
„Ceea ce nu înseamnă numai a organiza evenimente sau a publica lucrări, ci a trăi spiritul acestei întâlniri. Un spirit care ne angajează chiar riscând, așa cum s-a întâmplat la Alep, în Siria, unde împreună cu muftiul local am demarat un proiect pentru a da un viitor copiilor traumatizați de război și copiilor din Statul Islamic. Suntem conștienți că dacă ne va fi frică să riscăm, nu vom face pași înainte spre pace”. Care încă apare foarte îndepărtată. „Dacă observăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru”, avertizează pr. Patton, „Mediterana asumă forma unei frontiere de apă de care se lovesc visele și viețile atâtora care fug de războaie și instabilitate politică și economică. A rezolva controverse este misiunea diplomațiilor, care trebuie să lucreze mult pentru a reduce tensiunile și cauzele care le produc”.
„Este nevoie de cooperare – reafirmă custodele – diplomațiile trebuie să lucreze pe planul politic, Bisericile pe cel al dialogului precum și umanitar. Documentul despre fraternitatea umană de la Abu Dhabi, semnat de Papa Francisc și de marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyeb, merge în această direcție. Angajarea Bisericilor în acest domeniu este însemnată, arătând o apropiere concretă față de populațiile suferinde din toată această zonă mediteraneeană”. Gândul pr. Patton se îndreaptă și „spre Libia care trăiește o situație dramatică ce amintește de cele asemănătoare din Yemen și Siria” și spre alte țări precum Tunisia, Algeria, Maroc, reprezentate la Bari, „care încearcă să facă pași înainte în domeniul cultural, al dialogului și interreligios”.
În teritoriile din Custodie este prezent și Ciprul, unde un zid desparte în două insula, de o parte zona greacă și de cealaltă cea turcă. „Paradoxal că în Cipru toți liderii creștini, catolici și musulmani, de mulți ani lucrează împreună pentru a crea un climat de reconciliere între cele două componente. Sunt aproape unicii care lucrează în această direcție, dat fiind că lumea politică pare că a luat-o pe un alt drum. În locul logicii reconcilierii preferă logica împărțirii, însoțită în unele cazuri de o folosire nesăbuită a forței”. „A dărâma zidurile și a desface frontierele ar putea ajuta cauza păcii” în stilul întâlnirii dintre Francisc și sultan. „Ar fi un câștig pentru toate popoarele și țările din zona Mediteranei, pentru că acestea sunt teritorii care au un patrimoniu istoric și arheologic imens. Și astfel, Mediterana ar putea să devină o frontieră de pace”. (material al Agenției SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
