Papa Francisc: Blândețea adună, mânia desparte
19.02.2020, Vatican (Catholica) - „Blândețea este cucerire a atâtor lucruri. Blândețea este capabilă să învingă inima, să salveze prieteniile și atâtea altele, pentru că persoanele se înfurie dar apoi se calmează, se gândesc din nou și revin la situația de dinainte și astfel se poate reconstrui cu blândețea.” Afirmațiile au fost făcute de Papa Francisc astăzi, în contextul catehezei de la audiența generală din Aula Paul al VI-lea. La celălalt capăt este mânia, a spus Pontiful. „Blândețea adună, mânia desparte. […] Cine nu s-a mâniat vreodată? Toți. Trebuie să răsturnăm fericirea și să ne punem o întrebare: câte lucruri am distrus cu mânia? Câte lucruri am pierdut? Un moment de furie poate distruge atâtea lucruri; se pierde controlul și nu se evaluează ceea ce este important cu adevărat și se poate ruina raportul cu un frate, uneori fără remediu. Datorită mâniei, atâția frați nu își mai vorbesc, se îndepărtează unul de altul.”
Sfântul Părinte a continuat seria de cateheze dedicate Fericirilor, oprindu-se acum la a treia: „Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul” (Mt 5,5). Cateheza a fost în mare parte un comentariu asupra termenului „blând”, în baza unui psalm fiind legat și de pământ. „În Scriptură cuvântul ‘blând’ indică și pe cel care nu are proprietăți de terenuri; așadar ne impresionează faptul că a treia fericire ne spune tocmai că cei blânzi ‘vor moșteni pământul’. În realitate, această fericire citează Psalmul 37, pe care l-am ascultat la începutul catehezei. Și acolo se pun în relație blândețea și posesia pământului. Aceste două lucruri, dacă ne gândim bine, par incompatibile. De fapt, posesia pământului este domeniul tipic al conflictului: se duce luptă adesea pentru un teritoriu, pentru a obține hegemonia asupra unei anumite zone. În războaie cel mai puternic prevalează și cucerește alte terenuri.”
Papa a explicat în continuare: „Dar să privim bine verbul folosit pentru a indica posesia celor blânzi: ei nu cuceresc pământul; nu spune ‘fericiți cei blânzi pentru că vor cuceri pământul’. Îl ‘moștenesc’. Fericiți cei blânzi pentru că ‘vor moșteni’ pământul. În Scripturi verbul ‘a moșteni’ are un sens și mai mare. Poporul lui Dumnezeu numește ‘moștenire’ tocmai țara lui Israel care este Țara Promisiunii.” A subliniat apoi că pentru noi „țara” spre care mergem este cerul. „Așadar cel blând este cel care ‘moștenește’ cel mai sublim dintre teritorii. […] Cel blând nu este un conciliant ci este discipolul lui Cristos care a învățat să apere cu totul alt pământ. El apără pacea sa, apără raportul său cu Dumnezeu, apără darurile sale, darurile lui Dumnezeu, păzind milostivirea, fraternitatea, încrederea, speranța. Pentru că persoanele blânde sunt persoane milostive, fraterne, încrezătoare și persoane cu speranță.”
