Declaraţie de presă despre data pascală

05.04.2007, Cluj (Catholica) - În anul acesta creştinii de pretutindeni trăiesc bucuria de a sărbători Învierea Domnului în aceeaşi zi. Dacă ceea ce ar trebui să fie normal provoacă bucurie, deci o excepţie de la regulă, înseamnă că regula în sine, adică practica generală, reprezintă o anormalitate. Nu-mi propun să analizez mecanismele istorice care au dus la dezbinarea creştinilor pe tema calendarului. Amintesc doar că Biserica a stabilit o regulă încă în secolul al IV-lea, prin Sinodul Ecumenic de la Niceea, care o hotărât în unanimitate ca Paştile să fie sărbătorite în prima Duminică de după luna plină care-i urmează echinocţiului de primăvară. Aşadar, punctul fix era echinocţiul, iar calcularea acestuia i-a fost încredinţată Bisericii din Alexandria, Egiptul fiind pe atunci patria astronomiei.

Ştiinţa astrelor însă a evoluat în timp, noile descoperiri au provocat calcule noi, în 1924 a fost adoptat calendarul gregorian, dar numai de către o parte din ţările creştine, pe când celelalte au rămas la cel iulian, şi aşa se face că tot mai des circulă întrebarea: De ce nu hotărăsc Bisericile ca Învierea Domnului să fie prăznuită de toţi creştinii la aceeaşi dată? Oare nu ar trebui să se ajungă la o înţelegere, cu atât mai mult cu cât data Paştilor nu este o problemă de dogmă, ci doar una de practică liturgică?

Doresc să informez opinia publică de la noi că tema unificării datei pascale se află pe agenda Consiliului Ecumenic al Bisericilor, că ea nu reprezintă un obstacol de netrecut, că, prin urmare, se poate ajunge la un consens, dar că, asemenea tuturor problemelor de această natură, rezolvarea şi punerea ei în practică cer timp şi răbdare. Nu va fi suficientă o simplă hotărâre de la centru, fie ea şi unanimă. E absolut necesar ca ea să fie omologată de către clerul şi credincioşii tuturor Bisericilor. Să nu uităm că de-a lungul secolelor s`au creat tradiţii adânc înrădăcinate în conştiinţa şi practica populară şi că alinierea lor la actualitate nu se face cu uşurinţă. Noi, românii, avem exemplul din 1924 când reforma calendarului a fost hotărâtă de sus, fără o prealabilă pregătire a poporului, ceea ce a provocat rezistenţa stiliştilor din Moldova şi constituirea lor într`o unitate disidentă care dăinuie şi astăzi.

Dacă, cel puţin din când în când, coincidenţele calendaristice le oferă tuturor creştinilor bucuria de a sărbători împreună Învierea Domnului, faptul în sine reprezintă garanţia că ceea ce este astăzi o excepţie, mâine poate fi regulă. Esenţial însă nu este când sărbătorim Paştile, ci cum le sărbătorim. (Material semnat de Mitropolitul ortodox Bartolomeu, apărut astăzi pe situl Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului)