Episcopul Robert Barron: Meditații la Calea Crucii
06.04.2020, Los Angeles (Catholica) - Cunoscutul evanghelist american, Episcopul Robert Barron, auxiliar în Dieceza de Los Angeles, propune de anul trecut o serie de meditații pentru Calea Crucii, un comentariu audio pe fundalul unor tablouri religioase. Rezultatul este un material de 54 de minute, pe care Word on Fire, proiectul ce promovează producțiile Episcopului Barron, îl difuzează alături de varianta text a meditațiilor. Începând de astăzi, atât materialul video este oferit – via Cristofori.ro – subtitrat în limba română, însoțit similar de textul meditațiilor tradus.
Cele 14 meditații nu sunt ca meditațiile tradiționale pentru Calea Crucii. Episcopul american se lasă purtat în diverse direcții de cele 14 stațiuni, discutând o operă de artă, disecând o metaforă, explicând un pasaj biblic sau purtându-ne prin istoria poporului evreu. Iată de exemplu meditația sa pentru stațiunea a XIII-a: „Isus e coborât de pe cruce și încredințat Mamei Lui”.
După răstignire, Isus a fost coborât de pe cruce și pus în brațele Mariei – o scenă surprinsă în emblematica Pietà a lui Michelangelo. De cinci secole încoace, specialiștii și admiratorii au remarcat seninătatea și tinerețea chipului Mariei din Pietà. Presupunem că ea ar fi avut cel puțin 45-50 de ani la momentul răstignirii, și totuși, Michelangelo o înfățișează ca o tânără, poate pe la 20 și ceva de ani. Ce ne arată artistul nu e doar Maria istorică, ci Maria ca noua Evă, o Mamă mereu tânără a Bisericii. Michelangelo a fost, de-a lungul vieții, pasionat de poetul Dante. La sfârșitul Divinei Comedii găsim o replică faimoasă, pusă pe buzele Sf. Bernard în timp ce cântă laude Mamei lui Dumnezeu: „Fecioară Mamă, Fiica Fiului tău, smerită și înălțată mai mult ca orice altă făptură.” Întrucât Fiul Mariei, după trup, este și Cuvântul divin prin care toate lucrurile sunt făcute, Maria este într-adevăr atât Mamă, cât și Fiică a lui Cristos. Michelangelo a sugerat această relație absolut unică în tinerețea Mamei lui Isus.
Una dintre cele mai extraordinare trăsături ale Pietà, din punct de vedere pur structural sau compozițional, e că Michelangelo a reușit să facă figura Mariei și a lui Isus să pară atât de naturale și elegante deopotrivă, în ciuda faptului că ceea ce ni se prezintă e o femeie care susține trupul unui bărbat adult în poala ei. De fapt, trupul Mariei e semnificativ mai mare decât cel al lui Isus. Ea îl conține. În cuvintele minunate ale sr. Wendy Beckett, ea e ca un munte măreț, iar trupul Lui este ca un râu care curge. Părinții Bisericii au comparat-o pe Maria cu Chivotul Legământului, receptaculul celor Zece Porunci, pe care vechii israeliți îl considerau locașul lui Dumnezeu. Așadar, Maria, care a purtat Cuvântul întrupat în pântecele ei, devine Chivotul Legământului prin excelență. Conform relatărilor evanghelice, Maria, după ce l-a născut pe Isus, l-a așezat într-o iesle, de unde mănâncă animalele. În momentul culminant al vieții Sale, Isus avea să devină hrană pentru viața lumii. Michelangelo înfățișează mâna stângă a Mariei într-un gest de oferire, ca și cum l-ar prezenta ca un dar. Același gest se regăsește în extraordinara scenă din „Patimile lui Cristos” când Maria, pătată cu sângele lui Isus, ne prezintă jertfa Fiului ei pentru noi. În sculptura lui Michelangelo, mâna ei dreaptă îl susține, dar îl atinge doar indirect, prin haina ei. Ambele sunt referințe euharistice.
Biserica oferă continuu Trupul lui Isus sub chipul pâinii și vinului. Iar când preotul arată Preasfântul Sacrament, el nu atinge monstranța decât printr-un văl. Rețineți că sculptura a fost gândită să fie o piesă pentru altar – adică ceva strâns asociat cu celebrarea Liturghiei. Ceea ce vedem în Pietà, imaginea Fecioarei Mame care își ține în brațe Fiul, e ceea ce vedem la Liturghie – și anume oferirea Trupului lui Isus răstignit pentru viața lumii.
