Papa Francisc: Isus pe primul loc, nu noi înșine, cu problemele noastre
26.04.2020, Vatican (Catholica) - Comentând lectura evanghelică de astăzi din ritul latin, cu drumul spre Emaus făcut de doi discipoli, Papa Francisc, înaintea rugăciunii Regina coeli, a vorbit despre două atitudini posibile: una care din închiderea în sine duce la paralizie; și alta care atrage după sine haruri când Isus este pus pe primul loc. Redăm alocuțiunea, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi, situată în ziua de Paște, relatează episodul celor doi discipoli din Emaus (cf. Lc 24,13-35). Este o istorie care începe și se termină în mișcare. De fapt este călătoria de plecare a discipolilor care, triști datorită epilogului vieții lui Isus, părăsesc Ierusalimul și se întorc acasă, la Emaus, mergând circa 11 kilometri. Este o călătorie care are loc ziua, cu o bună parte a drumului în coborâre. Și este călătoria de întoarcere: alți 11 kilometri, dar parcurși când coboară noaptea, cu o parte a drumului în urcare după truda parcursului de plecare și toată ziua. Două călătorii: una ușoară ziua și cealaltă obositoare noaptea. Și totuși prima are loc în tristețe, a doua în bucurie. În prima este Domnul cel care merge alături de ei, dar nu îl recunosc; în a doua nu îl mai văd, dar îl simt aproape. În prima sunt descurajați și fără speranță; în a doua aleargă să ducă altora vestea bună a întâlnirii cu Isus Înviat.
Cele două drumuri diferite ale acelor primi discipoli ne spun nouă, discipoli ai lui Isus de astăzi, că în viață avem în fața noastră două direcții opuse: exista calea celui care, ca acei doi la plecare, se lasă paralizat de dezamăgirile vieții și merge înainte trist; și există calea celui care nu se pune pe sine însuși și problemele sale pe primul loc, ci pe Isus care ne vizitează și pe frații care așteaptă vizita Sa, adică frații care așteaptă ca noi să ne îngrijim de ei. Iată cotitura: a înceta să ne rotim în jurul propriului eu, al dezamăgirilor din trecut, al idealurilor nerealizate, al atâtor lucruri urâte care s-au întâmplat în propria viață. De atâtea ori noi suntem înclinați să ne rotim, să ne rotim… A lăsa acel lucru și a merge înainte privind la realitatea mai mare și adevărată a vieții: Isus este viu, Isus mă iubește. Aceasta este realitatea cea mai mare. Și eu pot să fac ceva pentru ceilalți. Este o realitate frumoasă, pozitivă, luminoasă, frumoasă!
Aceasta este schimbarea direcției: a trece de la gândurile despre eu-l meu la realitatea Dumnezeului meu; a trece – cu un alt joc de cuvinte – de la acei „dacă” la „da”. De la acei „dacă” la „da”. Ce înseamnă? „Dacă ar fost El să ne elibereze, dacă Dumnezeu m-ar fi ascultat, dacă viața ar fi mers așa cum voiam, dacă aș avea asta și nu cealaltă…”, în ton de plângere. Acest „dacă” nu ajută, nu este rodnic, nu ne ajută pe noi nici pe ceilalți. iată acei „dacă” ai noștri, asemenea cu aceia ai celor doi discipoli. Care trec însă la „da”: „da, Domnul este viu, merge cu noi. Da, acum, nu mâine, pornim din nou la drum pentru a-l vesti”. „Da, eu pot să fac asta pentru ca oamenii să fie mai fericiți, pentru ca oamenii să fie mai buni, pentru a ajuta atâția oameni. Da, da, pot”. De la „dacă” la „da”, de la plângere la bucurie și la pace, pentru că atunci când noi ne plângem, nu suntem în bucurie; suntem într-un cenușiu, într-un cenușiu, acel aer cenușiu al tristeții. Și aceasta nu ajută nici nu ne face să creștem bine. De la „dacă” la „da”, de la plângere la bucuria slujirii.
Această schimbare a pasului, de la eu la Dumnezeu, de la „dacă” la „da”, cum s-a petrecut în discipoli? Întâlnindu-l pe Isus: cei doi din Emaus mai întâi îi deschid inima lor; apoi îl ascultă explicând Scripturile; apoi îl invită acasă. Sunt trei etape pe care le putem face și noi în casele noastre: prima, a deschide inima lui Isus, a-i încredința poverile, trudele, dezamăgirile vieții, a-i încredința acei „dacă”; și după aceea, al doilea pas, a-l asculta pe Isus, a lua în mână Evanghelia, a citi chiar astăzi acest text, la capitolul 24 din Evanghelia lui Luca; a treia, a-l ruga pe Isus, cu aceleași cuvinte ale acelor discipoli: „Doamne, «rămâi cu noi» (v. 29). Doamne, rămâi cu mine. Doamne, rămâi cu noi toți, pentru că avem nevoie de Tine pentru a găsi calea. Și fără Tine este noaptea.”
Iubiți frați și surori, în viață suntem mereu în mișcare. Și devenim ceea ce unde mergem. Să alegem calea lui Dumnezeu, nu aceea a eu-lui; calea lui „da”, nu aceea a lui „dacă”. Vom descoperi că nu există neprevăzut, nu există urcuș, nu există noapte care să nu poată fi înfruntate împreună cu Isus. Sfânta Fecioară Maria, Mama drumului, care primind Cuvântul a făcut din toată viața sa un „da” spus lui Dumnezeu, să ne arate calea.
După Regina coeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri a fost Ziua Mondială a Națiunilor Unite împotriva malariei. În timp ce luptăm cu pandemia de coronavirus, trebuie să ducem înainte și angajarea pentru a preveni și a îngriji malaria, care amenință miliarde de persoane în multe țări. Sunt aproape de toți bolnavii, de cei care îi îngrijesc și de cei care lucrează pentru ca fiecare persoană să aibă acces la bune servicii sanitare de bază.
Adresez un salut și tuturor celor care astăzi, în Polonia, participă la „Lectura Națională a Sfintei Scripturi”. V-am spus de multe ori și aș vrea să spun asta din nou, cât de important este a ne obișnui să citim Evanghelia, câteva minute, în fiecare zi. Să o purtăm în buzunar, în geantă. Să fie mereu aproape de noi, și fizic, și să citim un pic din ea în fiecare zi.
Peste câteva zile va începe luna mai, dedicată în mod deosebit Fecioarei Maria. Cu o scurtă Scrisoare – publicată ieri – i-am invitat pe toți credincioșii să se roage în această lună sfântul Rozariu, împreună, în familie sau singuri, și să se roage una din cele două rugăciuni pe care le-am pus la dispoziția tuturor. Mama noastră ne va ajuta să înfruntăm cu mai multă credință și speranță timpul de încercare prin care trecem. Urez tuturor o frumoasă lună mai și o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
