Karol Wojtyła în amintirile Patriarhului Bartolomeu
19.05.2020, Vatican (Catholica) - Din ediția specială a L’Osservatore Romano pentru centenarul nașterii lui Karol Wojtyła, din 18 mai 2020, InfoSapientia.ro a preluat textul articolului Patriarhului ortodox de Constantinopol Bartolomeu I, intitulat „Pentru dialog și pentru demnitatea umană”, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.
Au trecut cincisprezece ani de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, a cărui viață și a cărui învățătură au lăsat un semn de neșters în inima lumii și în viața Bisericii. Cuvinte și principii atât de îndrăgite de el – cum ar fi demnitatea umană și libertatea, dreptatea socială și solidaritatea, dialogul și mărturia creștină – au devenit axiome și pilaștri ai slujirii sale ecleziastice și pastorale. Papa Ioan Paul al II-lea a articulat în mod elocvent convingerea sa că misiunea Bisericii este să elibereze omenirea de toate formele de oprimare. A desfășurat un rol vital în dărâmarea zidurilor despărțitoare, care mult timp au închis Europa de Est.
Din lunga sa slujire ca Episcop de Roma s-ar putea aminti numeroasele vizite pastorale sau multele enciclice, s-ar putea sublinia contribuția dată reformei dreptului canonic, dar s-ar putea evidenția și vasta inspirație și influență avută în domeniile religiei și chiar al politicii. În schimb preferăm să aducem atenția asupra a trei date fundamentale în întâlnirile sale ecumenice cu Biserica Ortodoxă și în relațiile sale fraterne cu predecesorul nostru, Patriarhul ecumenic Demetrios, și cu noi personal.
Papa Ioan Paul al II-lea a început o nouă tradiție vizitând oficial Patriarhia ecumenică puțin după alegerea sa. La Phanar, cu ocazia sărbătorii tronului Bisericii din Constantinopol, l-am întâlnit pe noul Papă pentru prima dată în funcția noastră de conducător al secretariatului personal al Patriarhului ecumenic Demetrios, de venerată amintire. La 30 noiembrie 1979, Patriarhul și Papa au publicat o Declarație Comună anunțând instituirea Comisiei Mixte Internaționale pentru Dialogul Teologic între cele două Biserici surori ale noastre. După primele contacte între predecesorii lor – Papii Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea și Patriarhul ecumenic Athenagoras – care au început „dialogul de iubire”, era timpul să înceapă „dialogul de adevăr”, cu scopul de a depăși neînțelegerile și de a vindeca rănile trecutului pe drumul nostru spre unitate.
Inițiativele ecologice ale Bisericii Ortodoxe, demarate de Patriarhul ecumenic Demetrios în 1989, de la alegerea noastră au fost duse înainte și întărite, în special prin numeroase simpozioane internaționale, seminarii și întâlniri care continuă și astăzi. Simpozionul despre Marea Adriatică – întâlnire interconfesională și interdisciplinară ținută în vara anului 2002 – a tratat dimensiunile etice ale crizei ecologice și s-a încheiat cu o istorică Liturghie în biserica Sant’Apollinare in Classe, la Ravenna, la 9 iunie 2002. În ziua următoare, la 10 iunie 2002, delegații au participat la ceremonia de încheiere la Veneția, în magnificul Palat Ducal, unde a fost un alt moment istoric de însemnătate ecumenică și ambientală.
Am putut să ne punem în contact, cu o legătură satelitară, cu Papa Ioan Paul al II-lea, pentru a semna împreună Declarația de la Veneția, primul text comun în mod absolut al celor doi conducători ai creștinismului din Occident și din Orient dedicat exclusiv problemelor ecologice, scoțând în evidență îngrijirea creației ca obligație morală și spirituală a tuturor persoanelor. Așa cum am declarat în acea zi, „omenirea are dreptul la ceva mai mult decât ceea ce vedem în jurul nostru. Noi, și mai mult copiii noștri și generațiile viitoare, au dreptul la o lume mai bună, o lume scutită de degradare, de violență, de vărsare de sânge, o lume de generozitate și de iubire”.
Un al treilea moment crucial în relația noastră cu Papa de venerată amintire a fost restituirea câtorva relicve sacre Bisericii de Constantinopol: o problemă importantă, și totuși delicată, pentru relațiile dintre Bisericile noastre. În noiembrie 2004, rămășițele pământești ale Sfântului Grigore Teologul (+390) și ale Sfântului Ioan Gură de Aur (+407) au fost restituite Patriarhiei ecumenice. Cei doi sfinți au fost Arhiepiscopi vestiți ai capitalei prestigioase a Imperiului roman de Răsărit. Păstrate inițial în biserica Sfinții Apostoli, la Constantinopol, relicvele au fost duse după aceea la Roma trecând prin Veneția, lăsând o rană serioasă și adâncă în istoria relațiilor dintre creștini.
Rămășițele pământești ale Sfântului Ioan Gură de Aur au fost așezate în Bazilica San Pietro; cele ale Sfântului Grigore Teologul a fost păstrate inițial în conventul Santa Maria in Campo Santo, însă, după aceea, au fost mutate în Capella Gregoriana in San Pietro. Relicvele au rămas acolo până la vizita noastră în Vatican în iunie 2004, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a întâlnirii istorice dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul ecumenic Athenagoras de venerată amintire, și a celui de-al 8-lea centenar al celei de-a IV-a cruciade din 1204.
În discursul său, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare în mod oficial pentru evenimentele tragice din a IV-a cruciadă, lucru la care noi am răspuns cu o umilă cerere de restituire a relicvelor sacre ca „restaurare morală a moștenirii spirituale a Orientului și pas semnificativ în procesul de reconciliere”. La 27 noiembrie 2004, după celebrarea solemnă și procesiunea condusă de Papa Ioan Paul al II-lea la Roma, am readus relicvele Sf. Grigore Teologul și ale Sf. Ioan Gură de Aur la casa lor în Noua Romă. Probabil a fost unul dintre ultimele și cele mai frumoase acte de caritate, precum și unul dintre cele mai importante și memorabile gesturi ecumenice ale bătrânului și fragilului Pontif, iubit frate al nostru în Cristos.
