În exortaţia despre Euharistie, apel împotriva foamei din lume
27.03.2007, Roma (Catholica) - Monseniorul Nikola Eterovic a acordat un interviu miercuri, 14 martie, agenţiei ZENIT vorbind despre exortaţia Sacramentum caritatis. Exortaţia reflectă concluziile Celei de a XI-a Adunări Generale Obişnuite a Sinodului Episcopilor, desfăşurate la Roma în perioada 2-23 octombrie 2005, pe tema Euharistiei. Reflecţiile Monseniorului Eterovic vorbesc în special despre partea a treia a documentului, şi anume „Euharistia, un mister care trebuie trăit”. Redăm în continuare conţinutul interviului, care a apărut recent, tradus, pe situl Diecezei de Iaşi.
– Care aspect dintre preceptele conţinute în Sacramentum caritatis v-ar plăcea să-l subliniaţi în mod deosebit?
– Sfântul Părinte ne demonstrează cum Euharistia constituie izvorul vieţii şi misiunii Bisericii, precum şi al unei vieţi de sfinţenie. În două pasaje din exortaţie Sfântul Părinte menţionează anumite figuri de sfinţi ca exemple de existenţă euharistică. Este vorba de cinci persoane beatificate care au fost canonizate la finalul Sinodului Episcopilor, la 23 octombrie 2005 – „pentru că s-au distins în mod special prin pietate euharistică”: episcopul polonez Józef Bilczewski, preoţii Gaetano Catanoso (italian), Zygmunt Gorazdowski (polonez) şi Alberto Hurtado Cruchaga (cilian) şi călugărul capucin Felice da Nicosia (italian) (SC 4). La finalul exortaţiei, papa aminteşte, de asemenea, de mulţi sfinţi din primele secole (SC 94), care pot fi consideraţi „sfinţi ai Euharistiei”.
– În partea a treia Papa Benedict al XVI-lea utilizează cuvinte foarte puternice şi concrete. Aici documentul indică cum să se exprime în viaţa cotidiană existenţa euharistică a creştinului, în interiorul unei ample viziuni „cosmice” şi cheamă la o „mărturie publică a propriei credinţe” a valorilor care „nu sunt negociabile” (SC 83); face referinţă la locuri unde este insuficientă libertate a cultului (SC 87), în mod special invitând la a denunţa „situaţiile nedemne pentru om, unde se moare din lipsă de hrană cauzată de nedreptate şi exploatare” (SC 90).
– Exact, totul provine din Euharistie: darurile pe care noi le oferim sunt rodul naturii care este dar al bunului Dumnezeu; cele create sunt lucruri bune, dar noi observăm în mod continuu cum aceste daruri sunt distruse de abuzuri şi exploatare. De altfel, acesta va fi rodul „existenţei euharistice” care va face tot posibilul ca această situaţie să se schimbe, astfel încât noi să oferim generaţiilor viitoare posibilitatea de a duce pâinea şi vinul ca dar la altarul Domnului, pentru ca, prin harul Duhului Sfânt şi prin cuvintele preotului, să se poată transforma în trupul şi sângele lui Cristos.
– În acest sens, ecologia creştină nu e un tip de ecologie „ideologică”, ci o adevărată ecologie „euharistică”…
– Da, ca în toate aspectele vieţii creştine, Euharistia trebuie să reprezinte spiritualitatea care iluminează viaţa fiecărui bărbat şi a fiecărei femei, în toate împrejurările activităţii lor. Ba mai mult, chiar şi între raportul cu creaţia şi în ecologie…
– Benedict al XVI-lea abordează şi tema globalizării… solidarităţii.
– Da, ca multe aspecte negative ale globalizării, în special deplânge faptul că, din nefericire, cei bogaţi sunt din ce în ce mai puţini, în timp ce săracii sunt din ce în ce mai mulţi, şi că adesea lipseşte „pâinea zilnică” pe care noi o invocăm în fiecare zi în rugăciunea „Tatăl nostru”. Se vorbeşte despre un scandal (SC 91). Sfântul Părinte citează drept exemplu faptul că mai mult de jumătate din suma destinată pentru înarmare ar putea fi suficientă pentru a da hrană săracilor lumii (SC 90). Aceasta reprezintă o mare responsabilitate pentru creştini. Sfântul Părinte face apel la creştini, dar şi la oamenii de bună voinţă, să pună capăt scandalului foamei în lume.
