ÎPS Aurel Percă: Preoții sunt darul iubirii lui Dumnezeu
19.06.2020, București (Catholica) - „Este ziua noastră, a celor consacrați, ziua celor care sunt aleși de Domnul și trebuie să ne bucurăm că și atâtea suflete, atâția credincioși s-au rugat și continuă să se roage pentru noi, ca să rămânem fideli preoției noastre. Îi mulțumim Domnului pentru acest dar măreț, îi aducem recunoștință și mulțumire.” Astfel a spus ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, la predica de la Liturghia binecuvântării Crismei și uleiurilor, celebrată într-o zi de dublă sărbătoare, în Catedrala Sf. Iosif, fără credincioși.
„Iată, am considerat că este foarte potrivită celebrarea Liturghiei Crismei cu reînnoirea promisiunilor de la hirotonire în această zi, în care Biserica celebrează solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus și Ziua Mondială de Sfințire a Preoților. Este o ocazie importantă nu numai pentru noi preoții, pentru a reflecta asupra caracterului prețios al slujirii noastre preoțești, dar este și o invitație adresată tuturor credincioșilor, ca să fie conștienți de ajutorul pe care trebuie să îl ofere păstorilor lor.”
Prelatul a continuat explicând: „Liturghia Crismei, pe care o ‘recuperăm’ în această solemnitate, își ia numele de la binecuvântarea uleiurilor. În acest rit este semnificată atât originea vocației noastre, cât și finalitatea sa. De multe ori am întâlnit preoți care doreau cu nostalgie să retrăiască Liturghia Crismei, pentru a reîmprospăta, spuneau ei, ungerea pe care au primit-o în ziua sfințirii întru preot. Uleiul este așadar protagonistul acestei celebrări, totuși nu în înțeles alimentar, ci în sensul de ungere care fortifică, care dă frumusețe, care face ca trupul să strălucească; și, în același timp, este balsam, medicament pentru răni. Uleiurile sfinte sunt într-adevăr destinate ungerii capului și frunții, pieptului și mâinilor. Uleiul devine semn fundamental a două lucruri: consacrare și misiune.
Vorbind mai întâi despre consacrare, ÎPS Aurel a spus că „este un semn al absorbirii depline a persoanei în iubirea Domnului în vederea slujirii Împărăției. Uleiul impregnează, pătează într-un mod special, pentru că prin structura sa reușește să pătrundă în porii pielii, în porii lucrurilor. Nu numai că acoperă, dar pătrunde, impregnează și putem spune că transformă obiectul, amestecându-se cu acesta. În acest sens, semnifică consacrarea persoanei, predarea totală a persoanei în mâinile lui Dumnezeu în vederea îndeplinirii unei misiuni. Uleiul, în această primă semnificație, ne amintește că viața noastră de preoți aparține lui Dumnezeu, care cu iubirea sa milostivă ne-a venit în întâmpinare, ne-a iertat și continuă să ne ierte, făcându-ne să intrăm în condiția fiilor săi preaiubiți. Acest lucru este adevărat pentru orice creștin în virtutea Botezului și a Sfintei Confirmațiuni. Pentru noi preoții și Episcopii într-un mod special prin Sacramentul Preoției pe care l-am primit.”
Trecând apoi la misiune, a vorbit tot despre ulei, care „ne face să ne gândim la ceea ce Domnul ne-a încredințat: o misiune de gingășie și de milostivire. ‘Domnul m-a uns și m-a trimis să le duc săracilor vestea cea bună’. Uleiul are proprietatea de a înlătura asperitățile lucrurilor, de a face mai mobilă articulația mecanismelor, permițând o mobilitate mai mare. Putem spune că noi, preoții am fost trimiși să ‘ungem’ cu untdelemnul bucuriei, care este Cristos Domnul, pentru ca orice om să cunoască iubirea adevărată și să fie în măsură, la rândul său, să iubească. Ungerea pe care suntem chemați să o facem reprezintă misiunea Bisericii și a creștinului în lume. Ea constă în ‘a unge’ cu Cristos toată lumea, în ‘a unge’ cu sfânta ungere pe toți frații noștri, făcând să coboare din belșug uleiul milostivirii și al mângâierii în lumea noastră de astăzi, în acest context social al nostru, ca să se reînnoiască și să devină spațiu de fraternitate, de bunătate, de dreptate, de iubire… Aceasta trebuie să fie misiunea noastră, angajarea noastră, preocuparea noastră.”
Arhiepiscopul Mitropolit de București a subliniat apoi: „Preotul bun se recunoaște din modul cum este uns poporul său; aceasta este o dovadă clară. Atunci când oamenii noștri sunt unși cu ulei de bucurie se observă asta: de exemplu, când se iese de la Liturghie cu chipul celui care a primit o veste bună. Oamenilor noștri le este pe plac Evanghelia predicată ‘cu ungere’, ‘i-a uns la suflet’, le este pe plac atunci când Evanghelia pe care o predicăm ajunge la viața lor zilnică, atunci când coboară ca uleiul lui Aron până la marginile realității, atunci când luminează situațiile limită, ‘periferiile’ unde poporul fidel este mai expus invaziei celor care vor să ruineze credința sa. […] De pe veșmintele noastre sacre ar trebui să coboare totdeauna din belșug uleiul care să ajungă la ‘periferii’ – așa cum îi place Papei Francisc să spună despre misiunea preotului -, în ‘periferii’ unde este suferință, unde este sânge vărsat, unde este orbire care dorește să vadă, unde sunt prizonieri ai atâtor stăpâni răi.”
„Dragi confrați, vă mulțumesc pentru da-ul vostru! Dragi credincioși, vă mulțumesc pentru rugăciunea voastră și pentru faptul că țineți la preoți!”, a spus prelatul la finalul predicii. „Suntem siguri că Fecioara Maria adună orice bucurie și suspin, orice dorință și rugăciune a preoților, ca o mamă plină de iubire, privindu-i pe fiii ei ‘preaiubiți’ pe care i-a primit în inima ei tocmai la picioarele Crucii, și vrea să aducă și astăzi bucuria de la Cana lumii întregi prin viața și slujirea noastră. Amin.”
