Arhiepiscopul Ncube cheamă la rezistenţă
22.03.2007, Zimbabwe (Catholica) - Arhiepiscopul Pius Ncube de Bulawayo, Zimbabwe, şi-a îndemnat conaţionalii să iasă în stradă şi să protesteze vizavi de încălcarea drepturilor omului practicată de guvern şi să se folosească de rezistenţa pasivă pentru a-i da jos pe cei care conduc ţara.
Arhiepiscopul, un mai vechi critic al guvernului, a declarat astăzi într-o conferinţă de presă de la Harare că este pregătit să îşi rişte viaţa în efortul de a-l da jos pe preşedintele Robert Mugabe. „Sunt gata să stau în prima linie”, a spus Arhiepiscopul Ncube. „Trebuie să fim gata să stăm drepţi, chiar şi în faţa armelor.” Şi în trecut Arhiepiscopul a mai chemat cetăţenii să se opună tacticilor totalitariste ale regimului lui Mugabe, cerând direct guvernului să ia poziţie faţă de sărăcia gravă a naţiunii. Discursul de astăzi a fost însă fără precedent ca vehemenţă, fiind provocat de o serie de incidente în urma cărora partizani ai guvernului au arestat, bătut şi chiar ucis pe unii lideri ai opoziţiei.
„Cea mai mare problemă în Zimbabwe sunt laşii, printre care mă număr şi eu”, a spus Arhiepiscopul. „Trebuie să ne ridicăm de pe scaunele comode şi să suferim alături de populaţie.”
Gestul arhiepiscopului Ncube reflecta realitatea unei lumi careia nici macar empatia nu-i poate trasa contur. Caci regimul Mugabe nu este doar una dintre dictaturile a caror analiza poate sa fie realizata cu detasare ci este distrugere premeditata a unei natiuni.
Parcurgand stirea trei imagini mi-au stat inainte: cea a lui decembrie 1989 in Romania si faciesul lui Nicolae Ceausescu din finalulul ultimei adunari populare, secvente din miscarea democratica a anilor „80 din America Latina si , nu in ultimul rand, implicarea sociala a Bisericii romano-catolice. Fiecare este piesa a unui unic puzzle. Iar strigatul de disperare al unui inalt ierarh este doar expresie a unei nemultumiri pe care, din fericire, noi nu mai suntem capabili a o recrea din amintiri.