Rămas-bun, dragă părinte Milan!

28.08.2020, Timișoara (Catholica) - În seara de luni, 24 august a.c., a sărbătorii Sf. Ap. Bartolomeu, un înger și-a luat avânt spre ceruri, spre Dumnezeu, originea și țelul fiecărui element al Creației. Banatul Montan, parohia Slatina Timiș cu filiala Sadova Veche, localitatea Nermed, întreaga comunitate croată, dar și întreaga Dieceză de Timișoara au fost împietrite de vestea chemării la cele veșnice a părintelui Milan Mihai N. Sima, preotul, parohul, fiul, fratele, vărul, dar mai ales prietenul și bucuria multora, a foarte multora dintre noi. Motoul de primiție al pr. Milan ne spune multe, azi, în aceste zile post-factum: „Hrana mea este să fac voința Celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4,34).

Părintele s-a născut la 6 februarie 1988 la Reșița, fiind de origine dintr-o familie foarte credincioasă din Nermed, care a dat Bisericii deja patru preoți. A urmat cursurile școlii primare din satul Nermed și cele ale școlii generale din Carașova, absolvind ulterior un vechi liceu de bun renume: Liceul Pedagogic din Caransebeș. A fost apoi chemat la vocația sacerdotală, absolvind cursurile Seminarului Teologic din Alba Iulia, alături de vărul său primar, pr. Milan Mihai M. Sima. A fost sfințit preot la 6 iulie 2013, prin impunerea mâinilor Preasfințitului Episcop dr. h.c. Martin Roos, în Catedrala Sf. Gheorghe, Domul din Timișoara. Generația sa a numărat, doar pentru Dieceza de Timișoara nu mai puțin de cinci preoți, un al șaselea coleg fiind sfinți și el în același an, la o altă data.

Pentru că Dieceza de Timișoara și cea de Zrenjanin sunt surori, provenind alături de Dieceza de Szeged-Csanád, din vechea Dieceză de Cenad, PS Martin Roos l-a trimis pe pr. Milan și în Serbia, pentru a ajuta și acolo, dar și pentru a strânge experiență, pentru a cunoaște și realitățile de acolo. Astfel, pr. Milan a activat între 2013-2014 la Novi Bečej, în Banatul Sârbesc (Dieceza de Zrenjanin), după care a fost numit, între 2014-2015 în parohia Timișoara II Fabric, în calitate de capelan. Datorită stării de sănătate a regretatului pr. Virgil Fechetă († 2015), PS Martin Roos l-a rugat pe pr. Milan să preia în administrare spirituală frumoasa parohie Slatina Timiș, unde a activat cu binecuvântate roade din 2015 și până în clipa chemării sale fulgerătoare la tatăl, în 24 august 2020. A fost iubit peste tot, pe unde a intrat și a ieșit, a muncit sau s-a bucurat: a fost o fire caldă, profund sinceră, mereu cu o vorbă bună și cu un zâmbet pentru cei din jur. Pe bătrâni și pe tineri i-a luminat cu vorba și mai ales cu zâmbetul său, nelăsând la o parte nici dojana ziditoare, spirituală, prietenească. S-a bucurat cu tinerii, a jucat fotbal cu același avânt cu care a și zâmbit, făcând parte din echipa de fotbal a Diecezei de Timișoara, cu care a și obținut rezultate frumoase la campionatele europene de fotbal ale preoților.

În seara zilei de marți, 25 august, biserica din Slatina Timiș, loc binecuvântat, l-a primit pentru ultima oară, în mijlocul credincioșilor și preoților sosiți să îl întâmpine pe păstorul ce parcă părea că doarme, zâmbind. A urmat Sf. Rozariu și Requiem-ul praesente corpore, la ora 19.00, în prezența familiei și a comunității îndoliate din Slatina Timiș și Sadova Veche. Celebrantul principal a fost Mons. Johann Dirschl, Vicar general, fiu al satului, în concelebrare cu pr. Mihai Sima, paroh de Orșova, unchiul bun al părintelui defunct, împreună cu pr. Mihai Titi Dumitresc, arhidecan al Banatului Montan și decan de Severin și cu mai mulți preoți. După Sfânta Liturghie, credincioșii parohiei s-au organizat cu mic cu mare, stând de veghe, în rugăciune, în biserică, lângă trupul părintelui defunct până la ceasurile 8 ale dimineții. Încă de cu seara, lumânări nenumărate au ars din fața parohiei și pe toată alea, până pe deal, la biserică, dar și în fața acesteia. La sfârșitul Liturghiei, pr. Mihai Sima a mulțumit comunității pentru felul în care slătinarii l-au iubit pe pr. Milan, cerându-și iertare pentru orice greșeală sau omisiune ar fi înfăptuit acesta oricăruia dintre membrii comunității.

Dimineața, în ziua de 26 august 2020, trupul părintelui a fost transferat în localitatea natală, plecând pentru totdeauna din Slatina Timiș, după un moment de rugăciune condus de pr. Mihai Titi Dumitresc. Pe drum, pe străzile pe care a trecut, credincioșii din Slatina l-au așteptat pe părintele Milan pentru a-l saluta pentru ultima oară în această lume, cu lumânări aprinse în mâini. La Nermed, localitatea natală, părintele a fost depus în micuța biserică în care a fost botezat, în care l-a primit pe Cristos în Sfânta Euharistie și în care probabil a simțit prima dată chemarea la viața sacerdotală. PS László Böcskei, Episcop de Oradea, originar din Dieceza de Timișoara, a sosit pentru a aduce mângâiere familiei îndurerate și pentru a oferi Liturghia pentru sufletul pr. Milan, dar și pentru a-și lua rămas bun.

În cursul serii, pr. Mihai Sima, împreună cu Excelența Sa Martin Roos, Episcop emerit de Timișoara și până de curând administrator apostolic de Zrenjanin, dar și cu mai mulți preoți, a oferit Sfânta Liturghie pentru sufletul pr. Milan. Au sosit la acest trist moment, tineri și adulți din sat, prieteni din Timișoara și din alte părți ale Banatului. PS Martin Roos a rostit la finalul Sfintei Liturghii un gând de alinare din partea sa, ca Episcop emerit, dar și din partea Diecezei de Zrenjanin, a PS László Német, unde pr. Milan a activat timp de un an. În cuvintele sale simple, PS Martin a subliniat faptul că defunctul păstor ne-a fost tuturora prilej de zâmbet, de lumină, aducând cu el mereu buna dispoziție, gândul bun și mai ales prietenia adevărată.

După încă o noapte de priveghi, a doua zi, 27 august 2020, a urmat ziua înmormântării. Sfânta Liturghie a fost celebrată în aer liber, la ora 11.00, în curtea casei comunitare din Nermed, lângă biserică, de PS Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, în concelebrare cu PS Martin Roos, Episcop emerit, cu pr. Mihai Sima și cu o serie întreagă de preoți din Dieceză, dar și din Arhidieceza de Alba Iulia și din Diecezele de Oradea și Satu Mare, dintre care mulți colegi de generație, de seminar. În cuvântul său introductiv, PS Pál, a subliniat durerea întregii familii Sima, dar și a întregii Dieceze, la plecarea dintre noi a pr. Milan. Cuvintele păstorului au adus alinare durerii și recunoaștere acestei familii credincioase, care din trăirea vieții creștine, din credință și cu nu puține eforturi, a educat un preot, ba chiar patru în total, dăruindu-i încercatei noastre dieceze.

Predica a fost rostită în limbile croată și română – cum de altfel a fost celebrată și Sf. Liturghie – de pr. Nikola Lauš, canonic catedral și director al cancelariei diecezane. Pr. Lauš, coleg întru preoție, dar și colaborator și chiar coechipier în echipa diecezană (dar și națională) de fotbal, a vorbit în predica sa despre motoul pr. Milan, ales la sfințirea de preot, aici, mai sus redat, dar a conchis și cu cuvintele Apostolului Paul: „Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credința.” (2 Tim 4, 7). Chiar dacă alergarea ne-a părut nou scurtă, probabil că Dumnezeu a fost mulțumit de serviciul slujitorului, alergătorului Său, care în numai șapte ani de preoție și numai cinci de conducere a unei parohii, a adus roade frumoase, binecuvântate. La sfârșitul Liturghiei, pr. Mihai Sima a mulțumit tuturora – preoți, credincioși, rude, reprezentanți ai Consiliului Județean Caraș-Severin, ai Primăriilor Slatina Timiș, Carașova și din împrejurimi, dar și tuturor celor care l-au iubit și apreciat pe pr. Milan, pentru tot ce au făcut pentru acesta, dar și pentru alinarea adusă îndureratei familii.

Ritualul înmormântării a fost oficiat de pr. Nikola Lauš, în limba croată, asistat de Episcopii și preoții prezenți, dar și de cantorii din Nermed, Lupac, Carașova, Clocotici, Rafnic și Timișoara I Cetate, care cu sufletul îndurerat au ridicat spre cer cântecele din vechiul ritual funebru, cu speranța neclintită în Învierea cea de pe urmă. Trupul părintelui a fost depus în cimitirul din satul natal, așa cum se cuvine, lângă crucea din centrul cimitirului, unde împreună cu trupurile strămoșilor, ca un bun păstor, așteaptă Învierea Morților la a doua Venire a lui Cristos. Nu sunt puține cuvintele rostite sau scrise, nici cântecele triste ale Banatului Montan nu pot descrie durerea acestei vremelnice despărțiri. Ele s-au auzit în inimi, ba chiar și prin undele radio din capitala Banatului, dar speranța revederii în lumina Cerului ne îndeamnă să privim înainte. Și lângă această speranță creștină, mai trebuie să luăm aminte la exemplul firii și păstoririi părintelui: să fim buni, să fim veseli, să fim cu adevărat sinceri, să avem grijă unii de alții, să ne fim prieteni adevărați, așa cum și el a fost pentru noi. Iar atunci, el, preotul cu chip voios de înger, se va bucura cu noi, ne va veghea de sus și ne va aștepta la poarta Cerului să ne revedem în bucuria Tatălui ceresc. (după materialul apărut pe Gerhardus.ro)

Sursa: vedeţi aici