Cardinalul Parolin: Prioritatea nu este economia ca atare ci ființa umană
31.08.2020, Vatican (Catholica) - Într-un recent interviu publicat pe site-ul ripartelitalia.it, Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, a făcut o amplă reflecție asupra momentului dramatic al pandemiei, spunând că pentru a face față situației este nevoie de un răspuns comun și coordonat, atrăgând totodată atenția asupra faptului că virusul nu este singurul rău care are nevoie de vindecare. Și alte rele, precum indiferența, singurătatea și dușmănia, trebuie să fie combătute. „Prioritatea nu este economia, ca atare, ci ființa umană”, a evidențiat Cardinalul Parolin, explicând că pandemia în curs nu a cauzat doar o criză în domeniul sanitar, ci a afectat numeroase aspecte ale vieții umane, având repercusiuni în sfera politică, în domeniul muncii, al afacerilor, al comerțului și al turismului, amintind observația Sfântului Părinte potrivit căruia totul se află în conexiune.
Cardinalul secretar de stat a evidențiat: „Dacă toate guvernele au fost constrânse să ia măsuri drastice, până la oprirea multor activități economice, pentru a combate pandemia, înseamnă că prioritatea nu este economia, ci persoana. Aceasta implică în primul rând grija față de sănătatea persoanei.” Cu toate acestea, a continuat el, „doctrina socială a Bisericii, care are rădăcini în antropologia creștină, ne amintește că nu ne putem limita doar la grija față de sănătatea trupului. Este necesar să se acorde atenție integrității persoanei umane, care trebuie, prin urmare, să fie obiectivul principal al angajamentului politic și economic, într-o etică a responsabilității împărtășite față de casa noastră comună.”
„În consecință”, subliniază Cardinalul, „Biserica ne îndeamnă să redescoperim vocația economiei în slujba omenirii, pentru a garanta fiecărei persoane condițiile necesare pentru dezvoltarea umană integrală și o viață demnă”. Potrivit Cardinalului Parolin, este necesară evidențierea anumitor pericole apărute în lupta împotriva pandemiei, precum prevalența abordărilor antropologice reductive care, concentrându-se pe sănătatea trupească, riscă să considere dimensiunile spirituale ca fiind neglijabile. „În situația de urgență dramatică pe care am experimentat-o”, a continuat el, „a devenit evident caracterul limitat al interpretării problemelor de sănătate în conformitate cu paradigme exclusiv tehnice, ceea ce a negat practic anumite nevoi fundamentale, de exemplu împiedicarea apropierii de membri ai familiei și a însoțirii spirituale a bolnavilor și a muribunzilor. Acest aspect necesită o reflecție mai aprofundată asupra multor întrebări pe care pandemia ni le-a scos în cale.”
Pandemia „a dezvăluit atât interdependența noastră cât și slăbiciunea noastră comună, fragilitatea comună”, a mai spus Cardinalul, amintind că în momentul în care era dominantă logica descurajării nucleare, Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea evidenția, în enciclica „Pacem in terris”, interdependența dintre comunitățile politice, scriind că „nici o comunitate politică, astăzi, nu este capabilă să își urmărească interesele și să se dezvolte închizându-se în sine”. De asemenea, în enciclica „Laudato si'”, Papa Francisc evidenția că interdependența ne obligă să ne gândim la o lume unică, la un proiect comun. La rândul său, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea explica, în enciclica „Sollicitudo rei socialis”, că interdependența tehnologică, socială și politică necesită, în mod urgent, o etică a solidarității. (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
