Cardinalul Ladaria Ferrer despre „Samaritanus bonus”
25.09.2020, Vatican (Catholica) - Marți, 22 septembrie, în Aula „Papa Ioan Paul al II-lea” din Sala de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc o conferință de presă de prezentare a scrisorii Samaritanus bonus despre îngrijirea persoanelor aflate în fazele critice și terminale ale vieții, redactată de Congregația pentru Doctrina Credinței. Au intervenit Cardinalul Luis Francisco Ladaria Ferrer SJ, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței (CDC); Mons. Giacomo Morandi, secretar al aceleiași Congregații; prof. Gabriella Gambino, subsecretar al Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață; și prof. Adriano Pessina, membru a colegiului director al Academiei Pontificale pentru Viață.
Cardinalul Ladaria Ferrer a amintit că într-o sesiune plenară a dicasterului pe care îl conduce, discutându-se despre anumite probleme referitoare la însoțirea bolnavilor aflați în fazele critice și terminale ale vieții, s-a sugerat acum doi ani că ar fi oportun să existe un document „care să trateze despre tematică, nu numai în mod doctrinal corect, ci și cu un accent puternic pastoral și cu un limbaj comprehensibil, la înălțimea progresului științelor medicale. Trebuiau aprofundate, în mod deosebit, temele însoțirii și îngrijirii bolnavilor din punct de vedere teologic, antropologic și medico-spitalicesc, focalizând asupra unor probleme etice relevante, implicate în proporționalitatea terapiilor și referitoare la obiecția de conștiință și la însoțirea pastorală a bolnavilor terminali.”
S-a purces atunci la scrierea unui astfel de document, care a trecut prin diferite etape și forme. „Documentul, prezentat atenției Sfântului Părinte și aprobat de el la data de 25 iunie 2020, poartă așadar titlul de Samaritanus bonus. Au fost alese genul literar al scrisorii și data de 14 iulie 2020, comemorarea liturgică a Sfântului Camil de Lellis (1550-1614). În secolul al XVI-lea – epocă în care a trăit sfântul nostru – cei incurabili de multe ori erau predați mercenarilor; unii dintre ei, delincvenți, erau constrânși la acea muncă prin forță; alții se resemnau cu această lucrare, pentru că nu au avut altă posibilitate de câștig. Camil a voit oameni noi pentru o asistență nouă. Și un gând fix îl cuprinsese: să înlocuiască mercenarii cu persoane dispuse să stea cu bolnavii numai din iubire. Dorea să aibă cu el oameni care nu pentru câștig, ci voluntar și din iubire față de Dumnezeu să îi slujească cu acea iubire pe care obișnuiesc să o aibă mamele față de proprii lor copii bolnavi.”
Prefectul CDC a amintit documente anterioare pe aceeași temă: scrisoarea enciclică Evangelium vitae a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea (25 martie 1995), declarația Iura et bona a Congregației pentru Doctrina Credinței (5 mai 1980), Noua cartă a lucrătorilor sanitari (2016) a fostului Consiliu Pontifical al Lucrătorilor Sanitari, pe lângă numeroase discursuri și intervenții efectuate de ultimii Suverani Pontifi. Cu tot acest fond existent, s-a considerat că „o nouă pronunțare organică a Sfântului Scaun despre îngrijirea persoanelor aflate în fazele critice și terminale ale vieții (este) oportună și necesară în raport cu situația de astăzi, caracterizată de un context legislativ civil internațional tot mai permisiv cu privire la eutanasie, la sinuciderea asistată și a dispozițiilor cu privire la sfârșitul vieții.”
Cardinalul a atras apoi atenția asupra asistării celor care au optat pentru eutanasie. „Nu este admisibil din partea celor care asistă spiritual acești bolnavi nici un gest exterior care să poată fi interpretat ca o aprobare chiar și implicită a acțiunii de eutanasiere, cum ar fi, de exemplu, a rămâne prezenți în clipa realizării lui”, a spus el. A încurajat însă discuția pentru a explica acestor persoane ce sunt Sacramentele și efectele lor. Și a încheiat într-un ton optimist: „Mărturia creștină arată că speranța este posibilă mereu, chiar și atunci când viața este învăluită și împovărată de ‘cultura rebutului’. Și toți suntem chemați să oferim contribuția noastră specifică, pentru că sunt în joc demnitatea vieții umane și demnitatea vocației medicale. Mulțumesc.”
