Cardinalul Piacenza despre măsurile Penitențeriei Apostolice pentru luna noiembrie
24.10.2020, Vatican (Catholica) - „Anul acesta, în actualele contingențe datorate pandemiei de Covid-19, indulgențele plenare pentru credincioșii răposați vor fi prorogate pentru toată luna noiembrie, cu adaptarea operelor pioase și a condițiilor pentru a garanta nevătămarea credincioșilor”. Este ce stabilește decretul dat de Penitențeriei Apostolice, răspunzând cererilor făcute de numeroși Episcopi în contextul situației actuale, cu multe cazuri de restricții anti-infectare. În dialogul cu Vatican News, Cardinalul Mauro Piacenza, penitențiar major, se oprește în detaliu asupra noutăților introduse de noul decret, „pentru a evita adunări acolo unde ar fi interzise” și asupra referințelor deosebite pe care el le conține la bolnavi și bătrâni dar și la preoți, cu toții protagoniști, în manieră diferită, ai acestei perioade extrem de dificile. Astfel, prelatul a explicat pentru început:
– Cutuma codificată este aceea a indulgenței plenare în fiecare zi a octavei de la 1 la 8 noiembrie pentru toți cei care vizitează cimitirele rugându-se pentru cei răposați, și la 2 noiembrie, în mod specific, vizita la o biserică sau la un oratoriu recitând Pater și Credo. Acesta este standardul. De aici s-a continuat, luând în considerat normele date de diferitele autorități civile din diferitele state, pentru a limita adunările în această perioadă de pandemie. Mulți președinți ai Conferințelor Episcopale ne-au întrebat ce se poate face pentru a veni în întâmpinarea țărilor în care această devoțiune este foarte dezvoltat, ba chiar poate că este aceea care înregistrează cel mai mare număr de spovezi și de împărtășanii din timpul anului. Și atunci ce este de făcut dacă ajungem să nu putem ieși din casă sau ieșirea este puternic limitată?
Pentru aceasta, ținând cont că în multe locuri comemorarea celor răposați este foarte trăită și se exprimă mai ales în Sfânta Liturghie și în vizita la cimitire, s-a gândit să se extindă în timp posibilitatea de a se bucura de indulgențe, și astfel toată luna noiembrie se va putea obține ceea ce era prevăzut pentru primele 8 zile din noiembrie. Așadar oamenii vor putea prelungi vizitele fără a crea aglomerări. După aceea, ținem cont și de faptul că indulgența care poate fi obținută la 2 noiembrie în biserică se poate dobândi în orice zi a lunii – și aceasta este a doua posibilitate nouă, a doua deschidere pe care am introdus-o – cu recitarea rugăciunii Tatăl Nostru și a Crezului, lăsând credincioșilor alegerea liberă a zilei.
– Un gând deosebit în Decret se îndreaptă către bolnavi și către bătrâni. În ce termeni?
– Cine nu poate ieși, pentru că eventual este în izolare sau pentru că este bolnav, va putea dobândi indulgența rugându-se în fața unei imagini a Domnului nostru sau a Sfintei Fecioare, rugându-se de exemplu Laudele, Vesperele de la Oficiul pentru morți, Rozariul, Coronița milostivirii sau rugăciuni mai obișnuite în fiecare tradiție sau vor putea face aceasta și cu citirea meditată a Evangheliei de la una din cele trei Liturghii prevăzute pentru credincioșii răposați și, în sfârșit, oferind fapte de milostenie. Pentru restul, indicațiile sunt cele date deja de Penitențerie la 19 martie – de exemplu în cazul celor grav bolnavi – în nota care venea în întâmpinarea posibilității unei asistențe mai apropiate de bolnavi chiar fără prezența fizică.
– Și apoi Decretul se adresează și preoților pentru care sunt prevăzute recomandări specifice…
– Da, există un gând deosebit și pentru preoți pe care i-am invitat la o disponibilitate cât mai mare posibilă pentru că bogăția maximă pe care o avem pentru ajutorarea răposaților este Sfânta Liturghie. Și atunci, deoarece preoții la 2 noiembrie, încă din 1915 printr-o constituție a Papei Benedict al XV-lea, au facultatea de a celebra trei Sfinte Liturghii, noi îi îndemnăm așadar, pe cât posibil, să le celebreze pe toate trei și aceasta și pentru că mai multe Liturghii vor comporta mai puțin aglomerări și acesta ar putea să fie un mod pentru a-i ajuta pe credincioși. Preoții sunt îndemnați, de asemenea, să fie generoși în slujirea spovezilor și în ducerea Sfintei Împărtășanii la bolnavi, în așa fel încât să aibă mai multă disponibilitate pentru a-i putea ajuta pe răposații lor, pentru a-i simți aproape, deci pentru a merge în întâmpinarea tuturor acestor sentimente nobile care compun comuniunea sfinților.
– Cum pot fi ajutați credincioșii să trăiască intens comemorarea răposaților dar și Sărbătoarea Tuturor Sfinților?
– Unele persoane s-au cam obișnuit cu celebrările transmise la televizor și aceasta, dacă pe de o parte este un lucru bun – în special pentru bătrânii care nu pot să iasă – poate să marcheze însă o anumită dezobișnuire de prezența la celebrări. Așadar, Episcopii caută să pună în practică toate soluțiile posibile pentru a readuce oamenii în biserică, respectând mereu tot ceea ce trebuie făcut pentru situația deosebită în care din păcate ne aflăm. Or, sărbătoarea Tuturor Sfinților este și o sărbătoare foarte educativă pentru familiile care se întâlnesc adesea și pentru a-i comemora pe răposați împreună.
– Există o legătură puternică între aceste două celebrări…
– Sunt foarte unite, de fapt compun împreună sărbătoarea de a fi familie a lui Dumnezeu. În paradis sunt toți sfinții canonizați pe care îi cunoaștem, dar sunt și atâtea fețe pe care nu le cunoaștem, care au trăit o viață creștină în tăcere, fără niciun zgomot, asupra cărora nu s-au îndreptat reflectoarele din această lume. Așadar, cu toți cei care, rude, prieteni, vecini, care fac parte din familia din cer, ne întâlnim în familia lui Dumnezeu. Există un text foarte frumos din Isaia care spune că Dumnezeu a scris numele nostru pe palma mâinii Sale, pentru a spune că ne ține aproape, iar Sărbătoarea Tuturor Sfinților exprimă toate acestea. Mai mult, toți răposații noștri pot să fie în poporul din paradis.
Așadar, solemnitatea sfinților este o deschidere de viziune care, însoțită de comemorarea răposaților și de vizita la morminte, ne dă sensul legăturii. Cu moartea, viața nu este luată ci este transformată și noi menținem un raport cu cel care moare, un raport care nu mai este fizic dar este un raport real, ba chiar poate că și mai real pentru că nu există nici limita timpului și spațiului. În comuniunea sfinților persoana care a trecut în veșnicie poate să fie într-o legătură cu totul specială cu noi care suntem aici, deci eu cred că acesta este un alt aspect de a încerca să nu-l pierdem ba chiar să îl reinventăm acolo unde este un pic opacizat.
În schimb, gândindu-ne la răposații noștri, noi traducem toată credința noastră în Cristos înviat: este speranța noastră că frații pe care acum nu îi putem vedea printre noi, sunt în comuniune cu Domnul. Suntem chemați în aceste zile să reînsuflețim certitudinea noastră în gloria și în fericirea veșnică și cerem cu umilință și încredere iertarea pentru cei care ne-au părăsit, pentru lipsurile lor mici sau mari, ei care oricum sunt deja mântuiți în iubirea lui Dumnezeu, și reînnoim angajarea noastră de credință. În fond paradisul este casa slujitorilor credincioși. Cu toții într-o zi vom putea trăi fericiți în lumina lui Dumnezeu cu condiția să fi crezut nu numai în cuvinte, ci și în fapte. Acesta este gândul pe care aș vrea să îl transmit. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
