Un mileniu de la naşterea Sf. Petru Damian
22.02.2007, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea l-a propus pe Sf. Petru Damian ca exemplu de iubire în Cristos, cu ocazia celei de-a o mia aniversare a naşterii lui. Într-un mesaj trimis ordinului camaldolez, Sfântul Părinte l-a descris pe acest sfânt, care a trăit între 1007 şi 1072, ca sufletul reformei gregoriene. Scrisoarea, primită de pr. Guido Innocenzi Gargano, superiorul mănăstirii romane San Gregorio al Celio, a fost făcută publică de Vatican miercuri.
Născut în Revenna, Italia, Petru Damian a început să predea dar apoi s-a retras la mănăstirea Fonte Avellana, unde a fost ales superior. A fost un important susţinător al vieţii religioase în Italia. I-a ajutat pe Papi, în special pe Papa Grigore al VII-lea, în reformarea Curiei. A fost creat Cardinal şi Episcop de Ostia de către Papa Ştefan al IX-lea. La puţin timp după moarte era deja venerat ca sfânt. Papa Benedict a propus creştinilor să ia drept model „personalitatea complexă (a lui Petru Damian) de învăţat, eremit, om al Bisericii şi, mai presus de toate, îndrăgostit de Cristos”. „Sf. Petru Damian a fost cel mai vestit eremit, într-adevăr ultimul teoretician al vieţii eremite în Biserica Latină”, trăind „în chiar perioada schismei dintre Răsărit ş Apus”, a amintit Pontiful.
„După fiecare misiune eclezială (Petru) se întorcea la pacea mănăstirii sale Fonte Avellana şi, liber de orice ambiţie, a renunţat definitiv la demnitatea cardinalatului pentru a nu fi distras de la viaţa sa eremită”. Sf. Petru Damian a fost „sufletul reformei gregoriene”, a spus Papa, omul „care a marcat trecerea din primul în al doilea mileniu, al cărui inimă şi forţă conducătoare a fost Sf. Papă Grigore al VII-lea”. Sf. Pentru Damian îşi îndemna adesea confraţii eremiţi să aibă „curajul angajamentului radical pentru Domnul, până la martiriu”. Tot el a chemat „Papii, Episcopii şi prelaţii de rang înalt să arate detaşarea evanghelică de onoruri şi de privilegii în îndeplinirea funcţiilor lor ecleziale” şi a amintit „preoţilor idealul misiunii lor, care trebuie exercitat printr-o viaţă curată şi printr-o adevărată sărăcie personală”.
