Postul Mare, prilej de a „redeveni” creştini

21.02.2007, Vatican (Catholica) - Biserica Catolică de rit latin a celebrat astăzi Miercurea Cenuşii, „pentru noi creştinii este o zi deosebită, caracterizată de un profund spirit de reculegere şi de reflecţie”, după cum a descris-o Sfântul Părinte în timpul audienţei generale de astăzi. „De fapt însuşi drumul Postului Mare, îl întreprindem prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune şi pocăinţă. Sunt patruzeci de zile de-a lungul cărora liturgia ne va ajuta să retrăim etapele progresive ale misterului mântuirii. După cum ştim, omul a fost creat pentru a fi prietenul lui Dumnezeu. Dar păcatul primilor părinţi a frânt această relaţie de încredere şi iubire şi, în consecinţă a făcut omenirea incapabilă să realizeze vocaţia sa originară. Însă datorită sacrificiului răscumpărător al lui Cristos am fost eliberaţi de sub puterea răului: Cristos de fapt, după cum scrie apostolul Ioan, s-a făcut victimă de ispăşire pentru păcatele noastre; şi sfântul Petru adaugă: El a murit o dată pentru totdeauna pentru păcate.”

Papa Benedict a amintit faptul că încă de la începutul creştinismului Botezul era considerat ca „prima înviere”. „Aşadar, încă de la origini, Postul Mare a fost trăit ca şi timp de imediată pregătire pentru Botez, care era administrat în mod solemn în Vigilia pascală. Tot Postul Mare era un drum spre această mare întâlnire cu Cristos, spre această scufundare în Cristos şi această reînnoire a vieţii. Noi suntem deja botezaţi, dar Botezul adesea nu este rodnic în viaţa noastră zilnică. De aceea şi pentru noi Postul Mare este un reînnoit `catecumenat` în care mergem din nou la întâlnirea cu Botezul nostru pentru a-l redescoperi şi a-l retrăi în profunzime, pentru a deveni din nou cu adevărat creştini. Aşadar Postul Mare este un prilej de a `redeveni` creştini, printr-un continuu proces de schimbare interioară şi de înaintare în conştiinţa şi în iubirea faţă de Cristos. Convertirea nu se realizează o dată pentru totdeauna, ci este un proces, este un drum interior al întregii noastre vieţi. Este evident faptul că acest itinerar de convertire evanghelică nu se poate reduce la o anumită perioadă a anului: este un drum al fiecărei zile, care trebuie să cuprindă întregul arc al existenţei, fiecare zi a vieţii noastre. Din această perspectivă, pentru fiecare creştin şi pentru toate comunităţile ecleziale, Postul Mare este sezonul spiritual propice pentru a se antrena cu mai mare eficienţă în căutarea lui Dumnezeu, deschizând inima faţă de Cristos.”

Amintind îndemnul lui Isus notat de Marcu, „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”, Sfântul Părinte s-a întrebat: „Ce înseamnă în realitate a te converti? A te converti vrea să spună a-l căuta pe Dumnezeu, a merge cu Dumnezeu, a urma cu docilitate învăţăturile Fiului său, ale lui Isus Cristos; a te converti nu este un efort de a ne autorealiza, întrucât fiinţa umană nu este arhitectul propriului destin veşnic. Nu suntem noi cei care ne-am făcut pe noi înşine. De aceea autorealizarea este o contradicţie şi este şi prea puţin pentru noi. Avem un destin mai înalt. Am putea spune că mai degrabă convertirea constă tocmai în a nu ne considera `creatorii` noştri şi a descoperi astfel adevărul, întrucât nu suntem autorii noştri. Convertirea constă în acceptarea liberă şi cu iubire a faptului de a depinde în totalitate de Dumnezeu, adevăratul nostru Creator, acceptarea faptului de a depinde de iubire. Aceasta nu este dependenţă, ci libertate. A te converti înseamnă aşadar nu a căuta succesul personal – care este un lucru care trece – ci, abandonând orice certitudine umană, să te pui cu simplitate şi încredere în urmarea Domnului aşa încât pentru fiecare Isus să devină, după cum îi plăcea fericitei Tereza de Calcutta să repete, `totul meu în totul`. Cine se lasă cucerit de El nu se teme că îşi va pierde viaţa, întrucât pe Cruce El ne-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru noi. Şi tocmai pierzându-ne din iubire viaţa o vom regăsi.”

La final, Papa a spus: „Dragi fraţi şi surori, timpul Postului Mare, pe care-l începem chiar astăzi prin ritul auster şi plin de semnificaţie al impunerii cenuşii, să fie pentru toţi o reînnoită experienţă de iubire milostivă a lui Cristos, care pe Cruce şi-a vărsat sângele pentru noi. Să ne aşezăm cu docilitate la şcoala sa, pentru a învăţa să `dăm din nou`, la rândul nostru, iubirea sa aproapelui, mai ales celor care suferă şi sunt în dificultate. Aceasta este misiunea fiecărui ucenic al lui Cristos, dar pentru a o împlini este necesar să rămânem în ascultarea Cuvântului său şi să ne hrănim cu fervoare din Trupul şi din Sângele său. Itinerarul Postului Mare, care în Biserica antică era itinerar spre iniţierea creştină, spre Botez şi Euharistie, să fie pentru noi cei botezaţi un timp `euharistic` în care să participăm cu mai mare fervoare la jertfa Euharistică. Fecioara Maria care, după ce a luat parte la patima dureroasă a Fiului său divin, a experimentat bucuria învierii sale, să ne însoţească în acest timp al Postului Mare spre misterul Paştelui, revelare a supremei iubiri a lui Dumnezeu.” Textul integral al intervenţiei Papei a fost publicat la rubrica Documente.