ÎPS Aurel Percă: Mesaj pentru Octava mondială de Rugăciuni pentru Unitatea Creștinilor
20.01.2021, București (Catholica) - În fiecare an, în perioada 18-25 ianuarie, creștinii aparținând diferitelor Biserici și confesiuni dedică un timp comun rugăciunii, pentru a cere împreună Tatălui ceresc darul unității: o săptămână specială, o săptămână plină de bucurii și de emoții, de responsabilități și de datorii, deoarece are drept scop realizarea voinței Mântuitorului nostru Isus Cristos: „ca toți să fie una” (In 17,21). În calitatea noastră de creștini, discipoli ai Domnului, suntem chemați să lucrăm pentru realizarea unității între creștini. Această Săptămână ne oferă posibilitatea să arătăm că vrem să răspundem cu adevărat acestei chemări, „ca toți să fim una”.
Materialul propus pentru rugăciuni și celebrări ecumenice pentru anul 2021 a fost pregătit de Comunitatea Monahală din Grandchamp din Elveția. Tema aleasă, „Rămâneți în dragostea mea: și veți aduce multe roade”, pornește de la pericopa din evanghelia Sfântului Ioan 15, 1-17 și exprimă vocația acestei Comunității pentru rugăciune, reconciliere și unitate în Biserică precum și în familia umană. În diversitatea lor, călugărițele acestei comunități sunt o parabolă vie a comuniunii: ele rămân fidele unei vieți de rugăciune, unei vieți în comunitate și de primire a oaspeților; ele împărtășesc harul vieții lor monahale tuturor vizitatorilor și voluntarilor care merg la Grandchamp pentru trăi un timp de reculegere, tăcere, vindecare sau în căutarea unui sens pentru viață.
Când Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor și Consiliul Ecumenic al Bisericilor a încredințat călugărițelor de la această mănăstire misiunea elaborării materialului, era departe izbucnirea pandemiei de coronavirus. Această perioadă grea pe care o traversează întreaga omenire a făcut ca tema aleasă pentru rugăciuni și reflecții pentru Săptămâna de rugăciuni 2021 să devină și mai urgentă și mai actuală. Trăim într-o perioadă a istoriei pe cât de magnifică, pe atât de îngrijorătoare, o perioadă în care suntem provocați de pandemie, războaie, violență, sărăcie, rasism și schimbări climatice. Totuși, în calitate de creștini care caută împăcarea, dreptatea și pacea, cunoaștem și valoarea deplină a unei vieți spirituale, avem o responsabilitate imensă și trebuie să o realizăm, să ne unim și să ne ajutăm reciproc să creăm forțe de calm, refugii de pace, centre vitale unde prin tăcere oamenii apelează la Cuvântul creator al lui Dumnezeu. Este o chestiune de viață și de moarte.
Într-o perioadă care ne arată clar vulnerabilitatea neputincioasă a oamenilor ca ființe individuale și sociale, ni se cere să ne susținem reciproc în societate. Ființele umane sunt „proiectate pentru a sta împreună” și, în timpul pandemiei, nevoia lor de sta împreună din punct de vedere social, asistențial, dar mai ales spiritual, a devenit mai urgentă. Sunt foarte emoționante cuvintele Papei Francisc din 27 martie 2020, când în piața pustie a Bazilicii San Pietro din Roma, ne-a reamintit un lucru esențial: „Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă toți, fragili. Chemați cu toții să rămânem împreună, să ne aducem mângâiere unii altora. În această barcă suntem cu toții, asemenea acelor discipoli care vorbesc într-un glas și spun înfricoșați «pierim», și noi ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună”. În asemenea momente, mai mult ca oricând spiritualitatea și solidaritatea sunt inseparabil legate. Rămânând în Cristos, primim puterea și înțelepciunea de a acționa împotriva structurilor de nedreptate și de asuprire, dar mai ales de a ne recunoaște pe deplin ca frați și surori în umanitate și de a fi creatorii unui nou mod de a trăi, în respect și comuniune cu toată creația.
Octava mondială de rugăciuni din 2021 ne oferă ocazia să „cerem lui Dumnezeu să întărească unitatea în Biserică, unitate îmbogățită de diversitatea care se reconciliază prin acțiunea Duhului Sfânt. Noi, creștinii, am fost botezați într-un singur Duh pentru a forma un singur trup (cf. 1Cor 12,13), unde fiecare își aduce aportul său specific. Așa cum spunea Sfântul Augustin, „urechea vede prin ochi și ochiul aude prin ureche”. Este urgent să continuăm să dăm mărturie despre un drum de întâlnire între diferitele confesiuni religioase. Nu putem uita dorința expresă a lui Isus: „ca toți să fie una” (In 17,21). „Ascultând invitația sa, recunoaștem cu durere că procesului de globalizare îi lipsește, în zilele noastre, contribuția profetică și spirituală a unității între toți creștinii”, scria Papa Francisc în finalul enciclicii sale „Fratelli tutti” (4 octombrie 2020).
Ultima rugăciune a lui Isus către Tatăl său ceresc, înainte de a muri pe cruce, („Părinte sfânt, păstrează-i în numele tău pe aceia pe care mi i-ai dat, pentru ca să fie una, așa ca noi” – In 17,11) nu este o modă sau un semn al timpurilor, așa cum spun unii, dar face parte din esența Evangheliei. Nu putem fi creștini fără a fi ecumenici. Și acest lucru este valabil mai ales pentru toți cei care poartă numele de creștin. „Rămâneți în dragostea mea” înseamnă, prin urmare, a rămâne în unitate: unitatea Tatălui cu Fiul și cu Duhul Sfânt Mângâietorul… A rămâne în dragostea Lui înseamnă a face unitatea, pentru ca lumea să creadă… Necredința lumii se poate datora în mare măsură absenței iubirii și pierderii dragostei ucenicilor față de Învățătorul lor și între ei… Este Testamentul lui Isus de la Cina de taină. Rezumatul regulii vieții pe care călugărițele de la mănăstirea din Grandchamp îl respectă împreună în fiecare dimineață, începe prin cuvintele „roagă-te și lucrează ca Dumnezeu să domnească”. Rugăciunea și viața de zi cu zi nu sunt două realități separate, ci sunt menite să fie unite: tot ceea ce experimentăm este menit să devină o întâlnire cu Dumnezeu.
Plecând de versetul biblic propus pentru meditație, rugăciuni și reflecție pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor din anul acesta, încercăm să întărim spiritul ecumenic în sufletele tuturor creștinilor și a oamenilor de bunăvoință în toate comunitățile noastre. Cu binecuvântarea noastră arhierească și cu dorința de a rămâne mereu în iubirea lui Dumnezeu! † Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București.
