Pr. Francesco Patton: O călătorie curajoasă și profetică
10.03.2021, Roma (Catholica) - „O călătorie curajoasă și profetică. L-am urmărit și însoțit pe Papa cu rugăciunea, încă din prima zi, oferind Liturghii și posturi. Cuvintele și gesturile Pontifului au ajuns și la noi care nu eram în Irak”: la sfârșitul călătoriei istorice a Papei Francisc, prima a unui Pontif în țara lui Abraham, a vorbit de la Ierusalim pr. Francesco Patton, custode al Țării Sfinte. Conventurile și frații din custodie sunt răspândiți în toate țările din Orientul Mijlociu, dar nu și în Irak, deși există călugări de origine irakiană. Este cazul pr. Haitham și al pr. Nor, ambii născuți la Qaraqosh, pe care același custode a dorit să îi trimită în orașul lor natal pentru a-l saluta pe Papa Francisc, cu speranța de a deschide – eventual într-un „viitor mediu” – un convent și în țara lui Abraham.
„Personal m-a impresionat mult ‘curajul credinței’ pe care Papa Francisc l-a manifestat în timpul întregii sale călătorii”, a afirmat custodele. „Și de la Ierusalim am văzut și am atins cu mâna o credință care merge dincolo de orice încredere umană, o ‘spes contra spem’, o speranță care merge împotriva oricărei speranțe, pentru a o spune cu Sfântul Paul”. Pentru pr. Patton, credința Pontifului „este credința celui care nu se teme să intre în joc și să își pună în joc propria viață într-un moment în care lumea pare închisă de frică. Papa nu se lasă înfricoșat nici de pandemie, nici de războaie, nici de dificultăți logistice. Această credință a sa susține și dăruiește întărire întregului Irak și Orient Mijlociu. Mesajul este acela de a nu fi vestitori în haine de casă, nu putem fi martori în haine de casă”.
„Papa Francisc a mers într-o țară care a plătit un preț foarte mare de sânge și de distrugere”, amintește pr. Patton. „În prima zi a mers să viziteze Catedrala siro-catolică din Bagdad, unde au fost martirizați 48 de creștini. M-a impresionat mult sărbătoarea pe care i-au făcut-o Papei foarte mulți creștini, care aveau o mare dorință de a-l vedea și a-l primi. A fost și acesta un mod pentru a exprima o speranță puternică într-un context atât de dificil”. Bucuria irakienilor este ca „bucuria perfectă franciscană, care nu este bucuria persoanei ce trăiește într-o condiție în care totul merge bine, ci bucuria celui care se simte unit cu Cristos și în situațiile mai disperate”.
„Călătoria s-a hrănit cu gesturi simple, făuritoare de dialog încă din primul moment, adevărate provocări pentru noi toți cei care trăim în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu, dar și în Occident”. Unul din acestea a fost vizita de curtoazie la marele ayatollah Al-Sistani: „Nu au fost semnări de documente ci un simplu gest de întâlnire între doi lideri religioși bătrâni capabili să dea o orientare lumii, invocând dialog și înțelegere între credințe și subliniind importanța prieteniei dintre comunitățile religioase”. Alte momente semnificative ale vizitei au fost cele din Urul Caldeei, din Mosul și din Qaraqosh, unde au răsunat mărturiile celor care au trăit pe propria piele cruzimea Statului Islamic. Gândul custodelui a mers la mama din Qaraqosh, Doha Sabah Abdallah, care și-a pierdut propriul copil din cauza unei bombe.
„Femeia i-a relatat Papei istoria sa de durere și de reziliență oferind o lectură de credință a ceea ce i s-a întâmplat: a ierta pe cel care l-a ucis pe copil și a provocat alte victime, pentru că, a spus ea, ‘Învățătorul nostru Isus i-a iertat pe călăii Săi. Imitându-l în suferințele noastre, mărturisim că iubirea este mai puternică decât orice’. A asculta aceste cuvinte de la o mamă care și-a pierdut propriul copil”, a spus pr. Patton, „are forța năvalnică a Evangheliei întrupate și trăite”. „Violența nu poate să fie niciodată exercitată în numele lui Dumnezeu”, și în călătoria în Irak aceasta a fost o temă amintită în fiecare zi de Papa, și în cadrul Liturghiei din Erbil, de duminică, 7 martie. „Papa a actualizat cuvântul lui Dumnezeu făcându-l să vibreze în contextul persoanelor care ascultă. Pe stadion a vorbit despre slăbiciunea crucii ca putere și înțelepciune a lui Dumnezeu, avertizând să nu se cadă în ispita de a construi imagini false ale lui Dumnezeu, pentru că acestea sunt cele care duc la instrumentalizarea numelui Său, provocând violență”.
Papa Francisc, a subliniat custodele Țării Sfinte, „lasă un mare mesaj de speranță unei comunități creștine decimate din cauza războaielor, a instabilității politice și a nesiguranței. Un mesaj pentru tot Orientul Mijlociu creștin. Înainte de războaiele izbucnite începând din anii ’90, în Irak creștinii erau 1,5 milioane, și acum estimările vorbesc despre circa 300.000, însă evident încă sunt plămadă și lumină care strălucește și sare care dăruiește gust”. „Fiind custodie a Țării Sfinte, ne rugăm și sperăm ca aceste cuvinte ale Papei Francisc să poată ajunge și atinge pe frații noștri care trăiesc în Siria și în celelalte țări unde sunt tensiuni și violențe, ca adresate și lor”.
Siria, amintește pr. Patton, „împărtășește cu Irakul o situație în anumite privințe analogă. Și în Siria, ajunsă de acum la al zecelea an de război, trăia o comunitate creștină înfloritoare, peste 2 milioane, și astăzi redusă numai la jumătate de milion. O țară lovită de devastări, ucideri și violențe provocate cu pretextul Numelui lui Dumnezeu”. Rugăciunea custodelui este ca „toți creștinii din Siria să fi atins, ca femeia suferindă din Evanghelie, marginea mantiei lui Cristos care în Irak s-a făcut prezent prin Papa Francisc și ca, astfel, să se poată simți întăriți și susținuți în speranță și în caritate, care este iubirea gratuită ce reconciliază și iartă. Sper ca Papa să poată duce acest spirit de mângâiere și creștinilor din Siria. Siria și Irak, două realități în oglindă, două mozaicuri de recompus”. (material al Agenției SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
