Patrimoniul comun, izvor de inspiraţie pentru refacerea comuniunii depline
07.02.2007, Roma (Catholica) - Zilele trecute s-au încheiat la Roma lucrările comisiei mixte internaţionale pentru dialogul ecumenic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe Orientale, informează Radio Vatican. Comisia mixtă, care se va reuni la Damasc în ianuarie 2008, a dezbătut tema misiunii Bisericii, pornind de la mandatul misionar universal al lui Isus cel Înviat, tema mântuirii celor nebotezaţi şi a raportului Bisericii cu necreştinii, precum şi problema căsătoriilor mixte între botezaţi şi nebotezaţi.
Mons. Johan Bonny, de la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, a declarat pentru Radio Vatican: „Pontiful, în discursul său (de la primirea membrilor Comisiei), a citat un pasaj din enciclica `Ut unum sint` în care Papa Ioan Paul al II-lea spunea că patrimoniul primului mileniu, pe care-l avem în comun noi, catolicii şi ortodocşii, este o inspiraţie şi o paradigmă care ne poate ajuta să ne gândim la un model viitor de comuniune. Acest lucru este valabil nu numai pentru Bisericile din sfera bizantină dar şi pentru vechile Biserici Orientale. Avem în comun patrimoniul ecleziologic, structura Bisericii, ministerul apostolic, cele şapte sacramente, spiritualitatea monahală. Întregul patrimoniu pe care-l aveam în comun până la Conciliul de la Calcedon este în continuare izvor de inspiraţie şi un model pentru refacerea viitoare a unităţii.”
Întrebat despre mărturia acestor Biserici, minoritare în Orientul Mijlociu, prelatul a răspuns: „Aş preciza trei aspecte. Mai întâi, unitatea în diversitate. Toate Bisericile locale catolice şi ortodoxe sunt prezente în Orientul Mijlociu. Sunt oraşe, precum Alep, unde au reşedinţa şase, şapte Episcopi pentru diferite comunităţi catolice şi ortodoxe. Cum putem fi o singură comunitate creştină în această mare varietate de tradiţii şi jurisdicţii? O altă provocare este aceea de a trăi ca şi comunitate creştină într-o societate majoritar musulmană. Ei trăiesc de veacuri în această lume, au instaurat deja raporturi de convieţuire cu vasta lume musulmană, dar acest lucru rămâne şi o provocare. Al treilea, dezvoltarea, mai ales în Orientul Mijlociu, a creştinătăţii de cultură arabă: sunt şi creştini de cultură şi limbă arabă. Cum să inculturăm mesajul creştin, viaţa creştină, în ambientul arab.”
