Deus caritas est – la un an de la publicare
29.01.2007, Roma (Catholica) - Un succes editorial, sub multe aspecte, fără precedent: la un an de la publicare, enciclica „Deus caritas est” a înregistrat multe recorduri, informează Radio Vatican. Numai în Italia au fost vândute 1.450.000 de exemplare. Prima enciclică a Papei Benedict al XVI-lea a fost retipărită de trei ori în limba germană şi de tot atâtea ori în limba spaniolă. De două ori în limba polonă. Tradusă şi în limbile rusă şi chineză „Deus caritas est”, a semnalat editură Vaticanului, este prima enciclică din istorie care a înregistrat epuizarea pentru tirajul în limba latină, fiind necesară o nouă tipărire. Alt amănunt important: în Italia, enciclica a fost tradusă şi în limbajul braille pentru nevăzători.
Dincolo de cifre, Deus caritas est a reuşit şi să readucă fundamentul existenţei creştine în centrul atenţiei şi confruntării cu lumea laică. Este un mare merit al Papei Benedict al XVI-lea, după cum sublinează predicatorul Casei pontificale, părintele Ranieri Cantalamessa:
– De la roadele pe care le-a dat putem judeca cât de inspirată a fost alegerea făcută de Papa, fiindcă în mod cert „Deus caritas est” a fost în centrul atâtor reflecţii şi a inspirat numeroase discuţii, inclusiv în lumea laică. Şi acest lucru pare curios, întrucât în mod obişnuit numai cei care cred se preocupă de enciclice. Da data aceasta s-a văzut un interes într-adevăr rar din partea lumii seculare. Cred că prin această enciclică Papa a inaugurat sau regăsit un nou mod de a face apologetică creştinismului, care nu consistă în a contrapune adevărul valorilor umane seculare, dar în a-i face să se vadă, cu mare claritate şi profunzime, concordanţa, a face să se vadă că valorile creştine, valorile de credinţă nu sunt împotriva raţiunii, dar sunt expresia, floarea cea mai aleasă a raţiunii. Aceasta, o ştim, este o temă dragă Papei Benedict al XVI-lea, care în mod indirect se reflectă şi în această enciclică.
– Spuneaţi că tema documentului papal, iubirea, a suscitat atenţia sau cel puţin curiozitatea şi a multora care nu cred. Ce roade poate produce în timp lectura acestui document al magisterului papal?
– Meritul principal este acela de a fi readus în centrul interesului, al propovăduirii Bisericii, fundamentul a toate, pentru că baza a toate este iubirea lui Dumnezeu. Istoria mântuirii şi însăşi existenţa lumii nu se explică decât prin această raţiune, că Dumnezeu este iubire: `a fi` este a fi iubiţi. Nu există altă explicaţie a existenţei omului şi a universului decât faptul că la origine este un act de iubire. Meritul, aşadar, constă în a fi pus la baza a toate acest mare adevăr de care depinde totul, care este Dumnezeu iubire. Pontiful afirmă că erosul vrea să înalţe creatura în extaz spre divin, vrea să o conducă dincolo de sine, dar tocmai din acest motiv necesită un drum de asceză, de renunţare, de purificare şi de vindecare. Aceasta înseamnă că Papa nu stabileşte pur şi simplu o ecuaţie între eros şi agape, între iubirea pasională, iubirea umană şi iubirea divină, ci face să se vadă că între ele există o continuitate, nu o discontinuitate, nu o contrapunere. Cred că acesta este lucrul care nu numai a stârnit curiozitatea, dar a suscitat aprobarea şi din partea multora din lumea seculară, faptul de a fi reconciliat, într-un anume sens, această realitate umană a iubirii care ştim cât este de importantă şi cât de rău este tratată; redeschizând acest mare orizont, ce vrea să ducă omul dincolo de sine. Aceasta este tot ceea ce oamenii, îndrăgostiţii, caută. Însă, pentru a face aceasta, spune Papa, este nevoie de un ajutor, acel ajutor care este harul, agape, iubirea lui Dumnezeu.
– Papa a dedicat prima sa enciclică, primul document al magisterului său, carităţii, o iubire care, aminteşte mereu, încă de la începutul pontificatului, nu trebuie separată de adevăr. Cum poate creştinul să mărturisească în lumea de astăzi acest mesaj de Adevăr şi Caritate?
– Inspirându-se de la Isus, deoarece nici un model nu este atât de sublim ca Isus care a iubit şi care însă a murit pentru Adevăr! E frumos cum acelaşi Ioan care în Evanghelie vorbeşte despre această iubire a lui Cristos – `V-am iubit. Iubiţi-vă unii pe alţii` – este şi cel care accentuează mai mult Adevărul. `Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa`, spune Isus în Evanghelia după Ioan. Între aceste două realităţi, evident, nu există opoziţie, însă reconcilierea pentru noi oamenii apare atât de dificilă, deoarece caritatea este poluată de egosim şi egoismul împiedică iubirea şi caritatea. De aceea, Biserica va trebui să amintească împreună cele două lucruri – cum spune apostolul Paul – Veritatem in caritate facientes – făcând Adevărul în Caritate, trăind adevărul în spiritul carităţii.
