Ecumenismul este o experienţă profundă
21.01.2007, Vatican (Catholica) - Duminică, în pofida cerului înnorat, aproximativ 50 de mii de credincioşi, romani şi pelerini, s-au reunit la amiază în piaţa San Pietro unde s-au rugat cu Papa Benedict al XVI-lea antifonul marian „Îngerul Domnului” după ce au ascultat scurta alocuţiune a Pontifului dedicată unităţii creştinilor. Reproducem traducerea cuvintelor Papei, oferită de Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori!
Duminica de astăzi cade în timpul „Săptămânii de rugăciune pentru Unitatea Creştinilor”, care, după cum se ştie, se celebrează în fiecare an, în emisfera noastră, între 18 şi 25 ianuarie. Pentru 2007 tema este o expresie luată din Evanghelia lui Marcu şi redă uimirea lumii la vindecarea surdomutului săvârşită de Isus: „Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească” (Mc 7,37). Am intenţia să comentez mai pe larg această temă biblică la 25 ianuarie, în sărbătoarea liturgică a Convertirii Sfântului Paul, când, cu ocazia încheierii „Săptămânii de rugăciune” voi conduce la ora 17.30 celebrarea Vesperelor în Bazilica San Paolo fuori le mura. Vă aştept în număr mare la această întâlnire liturgică, întrucât unitatea se face mai ales rugându-ne, şi cu cât rugăciunea este mai corală, cu atât este mai plăcută Domnului.
Anul acesta proiectul iniţial pentru „Săptămâna de rugăciune”, adaptat apoi de Comitetul mixt internaţional, a fost pregătit de credincioşii din Umalzi, în Africa de Sud, oraş foarte sărac, unde SIDA a luat proporţii de pandemie şi unde foarte puţine sunt speranţele umane. Dar Cristos înviat este speranţă pentru toţi. Este în mod special pentru creştini. Moştenind divizări întâmplate în epoci trecute, ei au voit în această situaţie să lanseze un apel: Cristos poate tot, „pe surzi să audă şi pe cei muţi să vorbească”; este capabil adică să trezească în creştini dorinţa arzătoare de a-l asculta pe celălalt, de a comunica cu celălalt şi de a vorbi împreună cu el limbajul iubirii reciproce.
Săptămâna de rugăciune pentru Unitatea Creştinilor ne aminteşte astfel că ecumenismul este o experienţă profundă a dialogului, a vorbirii şi ascultării reciproce, a cunoaşterii mai bine; este o sarcină pe care toţi pot să o desfăşoare, în special în ceea ce priveşte ecumenismul spiritual, bazat pe rugăciunea şi pe împărtăşirea – a ceea ce este deocamdată posibil – între creştini. Doresc ca năzuinţa spre unitate, tradusă în rugăciune şi colaborare fraternă pentru a alina suferinţele omului, să se poată răspândi din ce în ce mai mult la nivel de parohii şi de mişcări ecleziale şi între institutele călugăreşti. Mă folosesc de această ocazie pentru a mulţumi Comisiei ecumenice a Vicariatului de Roma şi parohilor oraşului care încurajează credincioşii să celebreze „Săptămâna de rugăciune”. La modul general sunt recunoscător tuturor celor care, în orice parte a lumii, se roagă cu convingere şi statornicie şi lucrează pentru unitate. Maria, Mama Bisericii, să îi ajute pe toţi credincioşii să se lase deschişi lăuntric de Cristos spre comunicarea reciprocă în caritate şi adevăr, pentru a deveni în El o singură inimă şi un singur suflet (cf Faptele Apostolilor 4,32).
