Duminica Divinei Milostiviri
19.04.2009, Vatican (Catholica) - În timp ce pentru credincioşii apuseni astăzi a fost duminica a doua după Paşti, pentru răsăriteni a fost Duminica Învierii. Înainte de recitarea antifonului pascal „Regina coeli” (care înlocuieşte rugăciunea Angelus în timpul pascal), Pontiful a urat „un cordial salut şi călduroase urări fraţilor şi surorilor Bisericilor Orientale care, urmând calendarul iulian, celebrează astăzi Sfintele Paşti. Domnul înviat să reînnoiască în toţi lumina credinţei şi să vă dăruiască belşug de bucurie şi de pace.” Vă prezentăm în continuare textul alocuţiunii Sfântului Părinte, în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori!
Vouă celor prezenţi aici şi tuturor celor sunt uniţi cu noi prin radio şi televiziune, vă reînnoiesc din inimă călduroase urări de Paşti în această duminică ce încheie Octava Paştelui. În climatul de bucurie, care provine din credinţa în Cristos înviat, doresc apoi să exprim un „mulţumesc” foarte cordial tuturor acelora – şi sunt într-adevăr mulţi – care mi-au transmis mesaje de afecţiune şi de apropiere spirituală în aceste zile, atât pentru festivităţile pascale, cât şi pentru ziua mea de naştere – 16 aprilie – precum şi pentru cel de-al patrulea aniversar al alegerii mele la Catedra lui Petru, care cade tocmai astăzi. Mulţumesc Domnului pentru această afecţiune. Cum am avut ocazia de a afirma recent, nu mă simt niciodată singur.
Şi mai mult în această săptămână deosebită, care din punct de vedere liturgic constituie o singură zi, am experimentat comuniunea ce mă înconjoară şi mă susţine: o solidaritate spirituală, nutrită în principal de rugăciune, care se manifestă în mii de moduri. Începând de la colaboratorii mei din Curia Romană până la parohiile cele mai îndepărtate geografic, noi catolicii formăm şi trebuie să ne simţim o singură familie, animată de aceleaşi sentimente ale primei comunităţi creştine, despre care vorbeşte textul din Faptele Apostolilor care se citeşte în această duminică afirmă: „Mulţimea celor care credeau era o singură inimă şi un singur suflet” (Fapte 4,32).
Comuniunea primilor creştini avea ca adevărat centru şi fundament pe Cristos înviat. De fapt Evanghelia povesteşte că, în momentul pătimirii, când Divinul Învăţător a fost arestat şi condamnat la moarte, ucenicii s-au împrăştiat. Doar Maria şi femeile, cu apostolul Ioan, au rămas împreună şi l-au urmat până pe Calvar. Înviat, Isus le-a dat la ai săi o nouă unitate, mai puternică decât prima, de nezdruncinat, deoarece era bazată nu pe resursele umane, ci pe milostivirea divină, care i-a făcut să se simtă toţi iubiţi şi iertaţi de El. Iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu uneşte trainic, astăzi ca şi ieri, Biserica şi face din umanitate o singură familie; iubirea divină, care prin Isus răstignit şi înviat ne iartă păcatele şi ne reînnoieşte lăuntric. Însufleţit de această convingere intimă, iubitul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea a voit să dea acestei duminici, a doua de Paşti, titlul Divinei Milostiviri, şi a indicat tuturor pe Cristos înviat ca izvor de încredere şi de speranţă, primind mesajul spiritual transmis de Domnul Sfintei Faustina Kowalska, sintetizat în invocaţia: „Isuse, mă încred în Tine!”
La fel ca pentru prima comunitate, Maria este cea care ne însoţeşte în viaţa de fiecare zi. Noi o invocăm „Regină a Cerului”, ştiind că regalitatea sa este la fel ca cea a Fiului ei: toată iubire, şi iubire îndurătoare. Vă cer să îi încredinţaţi ei din nou slujirea mea pentru Biserică, în timp ce cu încredere îi spunem: „Mater misericordiae, ora pro nobis – Maica îndurării, roagă-te pentru noi!”
