Drama Familiei din Nazaret – condiţia dureroasă migranţilor
14.01.2007, Vatican (Catholica) - Duminică, 14 ianuarie 2007, a fost celebrată Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, ajunsă la cea de-a 93-a sa ediţie. Prezentăm în continuare textul alocuţiunii rostite de Papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru rugăciunea Angelus recitată cu cei aproximativ 50 de mii de pelerini reuniţi la amiază în Piaţa Sf. Petru din Roma, după traducerea oferită de Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
În această duminică se celebrează anuala Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului. Pentru această ocazie am adresat tuturor oamenilor de bunăvoinţă şi, în special, comunităţilor creştine, un special mesaj, dedicat familiei migrante. Putem privi la Sfânta Familie din Nazaret, icoană a tuturor familiilor, deoarece ea reflectă imaginea lui Dumnezeu păstrată în inima fiecărei familii umane, chiar şi atunci când este slăbită şi uneori desfigurată de încercările vieţii. Evanghelistul Matei relatează că, puţin timp după naşterea lui Isus, sfântul Iosif a fost constrâns să plece în Egipt luând cu sine pruncul şi pe mama lui, pentru a scăpa de persecuţia regelui Irod (cfr Matei 2,13-15). În drama Familiei din Nazaret întrevedem condiţia dureroasă a atâtor migranţi, mai ales a celor refugiaţi, exilaţi, dispersaţi, evacuaţi, persecutaţi. Recunoaştem în mod deosebit dificultăţile familiei migrante ca atare: lipsurile, umilirile, strâmtorările, fragilităţile.
În realitate, fenomenul mobilităţii umane este foarte vast şi diversificat. Potrivit recentelor cifre estimative furnizate de Naţiunile Unite, migranţii din motive economice sunt astăzi aproape 200 milioane, aproximativ 9 milioane refugiaţii şi circa 2 milioane studenţii internaţionali. La acest număr de fraţi şi surori trebuie să adăugăm dispersaţii interni şi migranţii fără acte în regulă, ţinând cont că de fiecare depinde, într-un mod sau altul, o familie. Este important, deci, a proteja migranţii şi familiile lor cu ajutorul unor protecţii legislative, juridice şi administrative specifice, precum şi printr-o reţea de servicii, de centre de ascultare şi de structuri de asistenţă socială şi pastorală. Urez ca să se ajungă curând la o gestiune echilibrată a fluxurilor migratorii şi a mobilităţii umane în general, care să aducă beneficii întregii familii umane, începând cu măsuri concrete care să favorizeze emigrarea legală şi reîntregirile familiale, cu atenţie deosebită pentru femei şi minori. De fapt, şi în domeniul vast al migraţiilor internaţionale, persoana umană trebuie să aibă mereu un loc central. Numai respectarea demnităţii umane a tuturor migranţilor, pe de o parte, şi recunoaşterea, pe de alta, de către migranţii înşişi a valorilor societăţii care îi găzduieşte, fac posibilă justa integrare a familiilor în sistemele sociale, economice şi politice ale ţărilor de primire.
Dragi prieteni, realitatea migraţiilor nu trebuie văzută niciodată doar ca o problemă, ci, şi mai ales, ca o mare resursă pentru progresul umanităţii. Şi o resursă este în mod special familia migrantă, cu condiţia ca ea să fie respectată ca atare, să nu trebuiască să sufere rupturi ireparabile, ci să poată rămâne unită sau să se reunească, şi să-şi împlinească misiunea de leagăn al vieţii şi primul ambient de primire şi de educare a persoanei umane. Să cerem aceasta împreună de la Domnul prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria şi a Sfintei Francisca Xaveriu Cabrini, patroana migranţilor.
