Papa Francisc: Corectarea fraternă trebuie făcută cu iubire
03.11.2021, Vatican (Catholica) - Cea de-a 14-a cateheză din seria dedicată Scrisorii către Galateni a abordat tema „umblării în Duh”. „Există un stil”, a spus Papa Francisc la audiența generală de astăzi: „a umbla în Duhul Sfânt. De fapt, a crede în Isus înseamnă a-l urma, a merge în urma Lui, pe drumul Său, așa cum au făcut primii discipoli. Și în același timp înseamnă a evita drumul opus, cel al egoismului, al căutării propriului interes, pe care apostolul îl numește ‚poftele trupului’.” Pontiful a explicat că acest „umblat” îi face pe creștini să dobândească „o viziune pozitivă despre viață”. Și a explicat: „Nu înseamnă că răul prezent în lume parcă ar dispare, sau că dispar impulsurile negative ale egoismului și orgoliului; mai degrabă înseamnă a crede că Dumnezeu mereu este mai puternic decât rezistențele noastre și mai mare decât păcatele noastre.”
Sfântul Părinte a explicat faptul că „a umbla în Duh” nu se referă doar la individ ci și la comunitate în ansamblu. Oprindu-se tocmai asupra comunității, a amintit ce îi invită apostolul Paul pe galateni: „să ia fiecare asupra sa dificultățile celuilalt și, dacă vreunul ar ajunge să greșească, să folosească blândețea”. Această atitudine, a continuat el, este „foarte diferită de bârfă; nu, aceasta nu este potrivit Duhului. Potrivit Duhului înseamnă a avea această dulceață cu fratele în corectarea lui și a fi atenți la noi înșine cu umilință pentru a cădea noi în acele păcate. De fapt, atunci când suntem ispitiți să-i judecăm rău pe ceilalți, așa cum se întâmplă adesea, trebuie să reflectăm înainte de toate asupra fragilității noastre. Cât de ușor este a critica pe ceilalți!”
A exclamat ironic că sunt unii oameni care „par că au licență în bârfă”, căci în fiecare zi îi critică pe ceilalți. În schimb, a spus Papa, ar trebui să se privească pe ei înșiși. „Este bine să ne întrebăm ce anume ne determină să corectăm un frate sau o soră, și dacă nu suntem în vreun fel coresponsabili de greșeala sa. Duhul Sfânt, în afară de a ne dărui blândețea, ne invită la solidaritate, să purtăm poverile celorlalți.” Și a încheiat spunând: „Iubește mereu. Regula supremă a corectării fraterne este iubirea: a voi binele fraților noștri și surorilor noastre. Este vorba de a tolera problemele celorlalți, defectele celorlalți în tăcere în rugăciune, pentru a găsi după aceea drumul just pentru a-l corecta. Și acest lucru nu este ușor. Drumul mai ușor este bârfa. A-l jumuli pe celălalt ca și cum eu aș fi perfect. Și acest lucru nu trebuie să se facă. Blândețe. Răbdare. Rugăciune. Apropiere. Să mergem cu bucurie și cu răbdare pe acest drum, lăsându-ne conduși de Duhul Sfânt.”
