Papa despre crizele Bisericii
07.12.2006, Vatican (Catholica) - Răspunsul la criza prin care trece Biserica, în special în Occident, constă în proclamarea şi redescoperirea măreţiei lui Dumnezeu, experimentată în rugăciune, a spus Papa Benedict al XVI-lea analizând, într-o întâlnire cu Episcopii elveţieni aflaţi în vizită la Vatican, provocările de astăzi pentru opera de evanghelizare. Episcopii elveţieni şi-au încheiat acum vizita ad limina suspendată în 2005 datorită îmbolnăvirii Papei Ioan Paul al II-lea.
Pontiful şi-a început discursul cerându-şi scuze că nu a ajuns să se pregătească aşa cum ar fi vrut. „Doresc să vă cer să mă iertaţi că nu am venit cu un text pregătit. M-am gândit desigur la el, dar nu am avut timp să scriu.” Vorbind despre actualele crize din Biserică, Papa Benedict al XVI-lea a amintit cum „atunci când mergeam în Germania, prin anii `80 şi `90, mi se cerea să acord interviuri şi ştiam dinainte întrebările. Erau despre hirotonirea femeilor, contracepţie, avort şi alte probleme. Dacă ne lăsăm implicaţi în aceste discuţii, Biserica se identifică atunci anumite porunci sau interdicţii; dăm impresia că suntem moralişti cu anumite convingeri cumva învechite, şi nu transpare nici măcar o idee despre adevărata măreţie a credinţei.”
Papa a continuat: „De aceea consider mereu esenţial să subliniez măreţia credinţei – un angajament de la care nu trebuie să lăsăm nimic să ne abată.” „Dumnezeu este Logos şi Dumnezeu este Iubire – până acolo încât s-a coborât pe sine, asumându-şi trup omenesc şi în cele din urmă dându-se în mâinile noastre ca pâine”, a explicat Sfântul Părinte. „Ştim că Dumnezeu nu este o ipoteză filozofică, nu este ceva ce poate există, ci îl cunoaştem şi El ne cunoaşte. Şi îl putem şti tot mai bine dacă menţinem un dialog cu El. De aceea este o sarcină pastorală fundamentală a-i învăţa pe oameni cum să se roage şi cum să înveţe să facă aceasta tot mai bine. Mulţi caută meditaţia altundeva, deoarece cred că nu vor putea să găsească o dimensiune spirituală în creştinism. Trebuie să le arătăm încă o dată nu doar că această dimensiune spirituală există, ci şi că este izvorul tuturor lucrurilor.”
„În vederea acestui scop trebuie să creştem numărul acestor şcoli de rugăciune”, a mai susţinut Pontiful. „Acolo unde este posibil să explicăm rugăciunea personală în toate dimensiunile ei: ca ascultare a lui Dumnezeu în tăcere, ca o ascultare care pătrunde Cuvântul Său, pătrunde tăcerea, se face ecou al acţiunilor Lui din istorie şi din propria persoană. Această intimă şedere cu Dumnezeu, adică experimentarea prezenţei lui Dumnezeu, este ceea ce ne face, să spune aşa, să experimentăm o nouă măreţie a creştinismului şi de asemenea ne ajută să ne găsim drumul printre toate banalităţile care, desigur, trebuie de asemenea trăite.”
