Rezultatele sondajului de opinie „Glasul tău în Biserică” desfășurat în Dieceza de Iași
17.11.2021, Iași (Catholica) - În cadrul sesiunii de toamnă a Consiliului Pastoral Diecezan (CPD) al Diecezei de Iași, desfășurată sâmbătă, 13 noiembrie 2021, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, pr. Daniel Iacobuț, Vicar episcopal al secțiunii „Pastorație” din cadrul Curiei Episcopale de Iași, a prezentat rezultatele unui chestionar ce a fost trimis în acest an în parohiile Diecezei și în mediul online, prin www.ercis.ro. S-au primit 2.335 de răspunsuri la acest chestionar (1987 răspunsuri primite în urma popularizării în parohii și 348 răspunsuri primite online prin intermediul www.ercis.ro), care au fost analizate, sintetizate și prezentate la diferite întruniri ale preoților și laicilor din Dieceza de Iași.
Printr-o prezentare amplă, pr. Daniel a făcut doar o introducere a proiectului „Elaborarea și implementarea planului pastoral unitar al Diecezei de Iași”, arătând mai întâi cuprinsul raportului sondajului de opinie „Glasul tău în Biserică” și eșantionul respondenților. Apoi a prezentat pe scurt rezultatele obținute în urma sintezelor făcute, pe șase categorii de teme: trăirea credinței prin mărturisire, percepția credincioșilor față de Biserică și așteptările lor, percepția credincioșilor față de propria lor misiune în Biserică, familia creștină și Biserica, tinerii și Biserica, domenii de formare spre care trebuie să se îndrepte Biserica.
Respondenții participanți la cercetare își au, în proporție majoritară, reședința pe teritoriul Diecezei de Iași (90,1% din eșantionul de 1987, respectiv 77,3% din grupul de 348). În majoritate, subiecții din ambele eșantioane sunt persoane laice (88,1%, respectiv 91,7%), dar în eșantionul mare (cel dirijat, cu 1987 respondenți), 7,9% sunt persoane consacrate și 4% preoți. În ceea ce privește statutul marital, subiecții căsătoriți sunt reprezentați în proporție de 44,6%, (respectiv 57,7 în grupul de comparație), iar cei necăsătoriți de 43,2% (respectiv 33,8%), dar 8,1% din eșantionul principal sunt persoane văduve.
Analizând trăirea credinței prin mărturisire, s-au constatat nouă variabile: valorile inspirate de credință; influența credinței asupra deciziilor personale; percepția / raportarea la Dumnezeu; experiențele care duc la apropierea de Dumnezeu; percepția lui Isus Cristos; comportamentele / practicile care exprimă trăirea credinței; existența unui îndrumător spiritual; motivația care hrănește credința; credința în timpul pandemiei de coronavirus. Valorile inspirate de credință sunt: rugăciunea, răbdarea și fidelitatea. Se poate deduce că percepția vieții de credință este una restrictivă: să mă rog, să am răbdare, să suport / să fiu fidel/onest, dar se constată o slabă deschidere și dăruire spre aproapele (altruism, voluntariat, fraternitate).
Percepția / raportarea la Dumnezeu este pozitivă în proporție majoritară, accentul cade pe un Dumnezeu iubitor, milostiv și atotputernic. Doar un sfert dintre respondenți au făcut referință la un Dumnezeu justițiar, care împarte dreptatea, sau la un Dumnezeu responsabil de răul din lume. Pentru credincioșii respondenți, Isus Cristos este Mântuitorul (60,7%), Fiul lui Dumnezeu (53,5%) și Prieten (29,2%). 83% dintre credincioși au răspuns că își trăiesc credința prin participarea duminica la Liturghie, 73,3% prin rugăciune, 63,9% primind Sfânta Împărtășanie și 56,6% mergând la Sfânta Spovadă. Se poate observa rodul muncii îndrumătorului spiritual și efectele grupurilor parohiale, căci aceste categorii de persoane sunt mai înclinate atât spre participarea la Sfânta Liturghie și spre practica sacramentală, cât și spre mărturisire, caritate și mărturia vieții prin exemplul personal.
Participanții la studiu au avut posibilitatea de a răspunde deschis la întrebarea: „Care sunt experiențele care te apropie mai mult de Dumnezeu?” Răspunsurile au fost grupate în șase categorii: experiența trăirii fragilității umane și a momentelor fericite (de intervenție divină); Sfânta Liturghie și celelalte celebrări sacramentale; rugăciunea personală și comunitară; comunitatea Bisericii prin stilul și conținutul inițiativelor sale; viața de familie prin provocările și realizările ei; iubirea și grija față de aproapele. Din perspectiva pastorală, rezultatele obținute la chestionar privind trăirea credinței prin mărturisire aduc în atenție următoarele aspecte: rolul important al familiei, al grupurilor parohiale și al directorului spiritual în transmiterea credinței și în maturizarea credinței; practicile care exprimă trăirea credinței îmbracă în general o formă liturgico-sacramentală; o slabă deschidere spre transmiterea credinței prin mărturisire, caritate și exemplu personal.
Un alt capitol atent cercetat a fost percepția credincioșilor față de Biserică și așteptările lor. Analiza a fost realizată din perspectiva a șase variabile: reprezentarea Bisericii de către credincioși; așteptările credincioșilor de la Biserică; domeniile în care ei consideră ar trebui să fie mai prezentă Biserica locală; motivul/ele care ar duce la îndepărtarea unui creștin de Biserică; percepția credincioșilor asupra preoților și persoanelor consacrate; numirea/identificarea evenimentelor diecezane care au avut un rol important în viața credincioșilor. Legat de acest subiect a fost abordată și tema percepției credincioșilor față de propria lor misiune în Biserică. Tema a fost abordată prin analiza următoarelor șase variabile: dorința credincioșilor de a se implica în Biserică; aprecierea nivelului/gradului în care laicii sunt încurajați să se implice în viața comunității creștine; elementele de atracție la Sfânta Liturghie; conținuturile de credință pe care credincioșii doresc să le aprofundeze; modalitatea prin care o comunitate parohială poate trăi dimensiunea misionară în viața de zi cu zi; rolul pe care activitatea caritativă îl are în misiunea comunității parohiale din care face parte.
Următoarele capitole de analiză au vizat familia și tinerii. „Familia creștină și Biserica” a fost verificată prin câteva elemente esențiale ale situației actuale: formarea insuficientă pentru viața de familie, educația copiilor și a tinerilor, dependențe (alcool, droguri, jocuri, pornografie etc.), momente de criză personală și de cuplu, divorțul, problemele economice, migrația, separarea, căsătoriile mixte, deschiderea față de viață, lipsa de însoțire din partea Bisericii, susținerea tinerilor în urmarea unei vocații, atenția față de persoanele vârstnice și necunoașterea metodelor naturale de planificare familială. Tema „Tinerii și Biserica” a fost analizată prin răspunsurile la patru întrebări: Cum contribuie credința la creșterea unui tânăr? Cum anume trăiesc tinerii credința? Ce poate oferi un tânăr Bisericii și comunității de care aparține? Care au fost dificultățile întâmpinate de tineri în perioada pandemiei? În final, au fost analizate domeniile de formare spre care trebuie să se îndrepte Biserica în timpurile actuale.
Vicarul episcopal al Secțiunii „Pastorație” a prezentat și câteva concluzii privind așteptările credincioșilor de la Biserică, pe care le-a sintetizat în șapte puncte: 1) O Biserică ce dorește să ajute, să sprijine, să aibă grijă de persoanele în nevoie (săraci, bolnavi, bătrâni), de persoanele în drumul lor de credință, de tinerele generații și de persoanele aflate în momente dificile sau de criză. 2) O Biserică vie, capabilă să se implice într-o manieră activă, responsabilă și atrăgătoare în viața societății, în viața comunității de credință (a parohiei), în viața de familie și în educarea copiilor și tinerilor. 3) O Biserică în stare permanentă de primire a oamenilor și de ieșire spre ceilalți, care dă dovadă de apropiere față de oameni și de Dumnezeu, de deschidere și empatie, primire, acceptare și înțelegere, răbdare, ascultare și prietenie, precum și de comunicare sinceră cu toate categoriile de persoane. 4) O Biserică fidelă naturii sale de familie a lui Dumnezeu și comunitate de valori prin: comuniunea cu Dumnezeu și adeziunea la Evanghelia lui Isus Cristos; credința hrănită de rugăciune; participarea la Sacramente, în special la Sfânta Liturghie; reconcilierea, comuniunea și unitatea dintre membrii ei; iubirea trăită prin fapte de caritate.
5) O Biserică capabilă să ofere orientare și însoțire prin: atragerea diferitelor categorii de persoane pentru a se apropia de Dumnezeu; însoțire pe drumul de urmare a lui Cristos; formarea la rugăciune, meditație, viață spirituală; călăuzire spre speranța mântuirii. 6) O Biserică atentă la formarea și mărturia reprezentanților ei prin: grija față de formarea inițială și permanentă, respectul și recunoașterea valorii și sacrificiului acestora, corectarea unor comportamente neconforme cu Evanghelia și atenția față de modul de a celebra și a predica al păstorilor. 7) O Biserică capabilă de convertire și reînnoire prin: capacitatea de a-și adapta limbajul și stilul de activitate la oamenii de astăzi, un raport curajos și evanghelic cu lumea politică, transparență și corectitudine în gestionarea resurselor materiale, comunicare sinceră cu toate categoriile de persoane, oferirea de exemple și modele în trăirea vieții creștine și încurajarea dialogului ecumenic.
În urma acestei activități laborioase de a analiza cele 2.335 de seturi de răspunsuri la întrebările puse de echipa condusă de părintele Daniel Iacobuț, s-a cristalizat o viziune a conducerii Diecezei de Iași, concretizată printr-un program clar: Biserica locală de Iași își propune să fie tot mai mult o comunitate catolică misionară, înrădăcinată în Cristos, ancorată în realitate, aproape de oameni și angajată în mărturisirea credinței prin trăirea iubirii. De aici trebuie să pornească patru priorități însoțite de câte două obiective: 1) Formarea pentru creșterea în credință: a) formarea operatorilor pastorali (cateheți, animatori, consilii pastorale, preoți etc.); b) actualizarea catehezei de inițiere creștină. 2) Însoțire pastorală și comunitară: a) elaborarea de itinerarii de discernământ vocațional; b) însoțirea specifică în situațiile de criză. 3) Creșterea comuniunii ecleziale: a) întărirea simțului de apartenență la comunitatea parohială; b) întărirea relațiilor comunitare prin valorizarea carismelor. 4) Mărturia curajoasă și respectuoasă: a) încurajarea implicării active și respectuoase; b) trăirea în mod coerent cu bucurie și entuziasm a Evangheliei în mijlocul lumii. (pr. Alois Moraru, secretar general CPD, pentru Ercis.ro)
