Papa Francisc: Chiar și viața cea de toate zilele poate deveni un apostolat
23.11.2021, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a primit în audiență sâmbătă, 20 noiembrie 2021, membre ale institutului de viață consacrată „Cooperatoarele Oblate Misionare ale Neprihănitei”. Spre deosebire de formele clasice de consacrare, aceasta oferă creștinelor laice posibilitatea de a trăi consacrarea nu în mănăstire sau în convent, ci în mijlocul lumii. „Să faceți totul cu o dăruire plină de bucurie, asemenea Fecioarei Maria, astfel încât să fiți cu adevărat cooperatoare oblate misionare ale Neprihănitei. Înainte, cu curaj și îndrăzneală, fără preocuparea pentru cifre! Voi sunteți ca plămada: mici, discrete, dar pline de credință. Cu cât este mai mare aluatul de crescut, cu atât mai bogată în calitate trebuie să fie plămada”. Acest îndemn l-a adresat Papa Francisc în cadrul audienței ocazionate de două importante aniversări: 70 de ani de la înființarea acestui institut de viață consacrată și 20 de ani de la primirea aprobării pontificale.
Este vorba de un institut care a luat ființă la inițiativa pr. Gaetano Liuzzo, preluând carisma Sf. Eugen de Mazenod, fondatorul Misionarilor Oblați ai Mariei Neprihănite. În acest fel, a remarcat Papa în discursul său, cooperatoarele sunt chemate „să primească misiunea evanghelizatoare, imitând îndrăzneala Sf. Eugen în vestirea lui Cristos Mântuitorul, în iubirea lui plină de pasiune față de Cristos, de Biserică și față de orice frate și soră. Sunteți chemate să trăiți această carismă în viața seculară, integrate în lume cu inima cufundată în Dumnezeu”. „A fi consacrate într-un institut secular nu înseamnă a vă refugia într-o țară de mijloc, ci a împărtăși pe deplin, ca Isus, condiția oamenilor obișnuiți, cotidianitatea muncii, a casei, a relațiilor de vecinătate și așa mai departe, totul fiind însuflețit de lumina credinței, de căldura carității, de orizontul speranței. Înseamnă a trăi spiritul Întrupării în timpul și în locul în care Dumnezeu v-a pus, asumând realitatea cu o inimă deschisă pentru a semăna iubirea Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt”.
Trăsătura specifică a acestei forme de viață, a spus mai departe Papa Francisc, este aceea de „a sanctifica activitățile seculare pentru a recapitula toate în Cristos. A trăi ca ceilalți, în mijlocul celorlalți, în aceleași profesii și meserii, în aceleași dificultăți, dar cu o asemenea uniune cu Dumnezeu care să sfințească proiectele și activitățile”. Papa a amintit că predecesorul său, Venerabilul Pius al XII-lea, a vorbit despre institutele seculare (în motu proprio „Primo Feliciter”), spunând că „întreaga viață a membrilor acestora trebuie să se traducă în apostolat”. Papa a continuat: „Într-adevăr, Isus, în viața Sa ascunsă, este un model pentru toți. Chiar și acțiunile Sale obișnuite aveau o valoare dumnezeiască, conferită de Persoana Sa, de uniunea Sa cu Tatăl, de scopurile de răscumpărare pentru care s-a făcut om. Ceva asemănător se întâmplă pentru membrii institutelor seculare și pentru laicii care le sunt asociați. Activitățile lor comune de fiecare zi dobândesc o valoare apostolică cu totul particulară datorită consacrării lor personale, uniunii cu Dumnezeu, scopului pe care l-au dat vieții lor. Activitățile seculare în sine nu sunt un apostolat direct, dar pot deveni”.
„Dacă misiune înseamnă a se dedica planului lui Dumnezeu în istorie”, a subliniat Papa, atunci „viața seculară constă în a locui în istorie. Și profeția consacrării seculare este incompatibilă cu teama de locurile și de situațiile riscante. Dimpotrivă, tocmai aceste situații sunt prielnice acestei consacrări, astfel încât, în acestea, membrii institutelor seculare pot oferi contribuția lor, cu smerenie și curaj, la istoria mântuirii, acolo unde persoanele îndură excludere, marginalizare, sunt lezate în demnitatea lor. Relațiile de fiecare zi – în familie și în comunitatea creștină, la locul de muncă și la școală, în diversele situații psihologice și sociale și, mai ales, în împărtășirea credinței și a angajamentului apostolic – constituie țesătura pe care poate fi împletită bogăția carismei voastre. Fără relații, totul se desface și totul riscă să ajungă o contra-mărturie”.
Reluând mai departe îndemnul Sf. Eugen, care spunea oblaților: „În numele lui Dumnezeu, fiți sfinți!”, Pontiful a explicat această chemare la sfințenie în trei atitudini: a fi pregătite (cf. Luca 12,35), dăruindu-se cu totul lui Dumnezeu și aproapelui; a fi oblate, altfel spus, după cum sugerează originea latină a cuvântului, a se dărui cu tot ceea ce sunt, după exemplul lui Cristos, care s-a jertfit pe cruce; în fine, a fi încrezătoare în Dumnezeu asemenea Mariei, care a spus DA voinței lui Dumnezeu de a-i mântui pe toți oamenii. De aici, îndemnul final: „Să faceți totul cu o dăruire plină de bucurie, asemenea Fecioarei Maria, astfel încât să fiți cu adevărat cooperatoare oblate misionare ale Neprihănitei.” (Pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania)
