Institutul Teologic din Iaşi – 120 de ani de la înfiinţare
17.11.2006, Iaşi (Catholica) - Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi a fost fondat în anul 1886 de către Episcopul Nicolae Iosif Camilli, cu acordul Papei Leon al XIII-lea şi aprobarea autorităţilor statului român, în persoana primului ministru Mihail Kogălniceanu. La 120 de ani de la înfiinţare şi 50 de ani de la redeschidere, Institutul Teologic organizează joi, 23 noiembrie 2006, un simpozion special.
Instituţia ieşeană a fost închisă de regimul comunist între anii 1948-1956. În anul 1956, din punct de vedere civil, a fost redeschisă ca „secţia română” a Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba-Iulia, unde funcţiona „secţia maghiară”, şi ambele secţii au fost recunoscute în anul 1965 de către statul român ca Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar, prin decizia Departamentului Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniştri, Direcţiunea Studii, nr. 11.141 din 31.07.1965. În anul 1990, statul român, prin decizia Ministerului Cultelor, Direcţia economică şi de administraţie, nr. 2589 din 23.04.1990, recunoaşte structura autonomă a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, având un rector propriu, sub jurisdicţia Episcopului diecezan de Iaşi. Din aprilie 1995, Institutul a fost afiliat la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Pontificale din Lateran.
Evenimentul de joi va fi deschis de PS Petru Gherghel şi IPS Ioan Robu, după care va lua cuvântul pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, rectorul Institutului. Vor urma până la amiază patru intervenţii: pr. Alois Moraru – „Seminarul Diecezan din Iaşi, de la înfiinţare până în 1948”; pr. prof. dr. Anton Despinescu – „Redeschiderea Seminarului Diecezan (Institutul Teologic Romano-Catolic) din Iaşi, în 1956”; P.S. Aurel Percă – „Rolul Seminarului în viaţa Diecezei de Iaşi”; Andrei Brezianu – „De la Alba Iulia la Iaşi – o rememorare”. După-amiază programul va continua cu alte momente (consultaţi ITRC.ro şi Ercis.ro pentru detalii), dintre care am reţinut masa rotundă „Amintiri ale celor de atunci, întrebări ale celor de acum”, urmată de Adoraţia Euharistică.
