Papa Francisc: Harul timpului și alianța vârstelor vieții
23.02.2022, Vatican (Catholica) - Încheind săptămâna trecută seria de cateheze dedicate figurii Sfântului Iosif, Papa Francisc a început astăzi, 23 februarie 2022, în contextul audienței generale de miercuri, o serie nouă, „care caută inspirație în cuvântul lui Dumnezeu despre sensul și valoarea bătrâneții. Facem o reflecție despre bătrânețe.” A și motivat această alegere: pentru că niciodată în istoria omenirii bătrânii nu au fost atât de numeroși. „Riscul de a fi rebutați este și mai frecvent […]. Bătrânii sunt văzuți adesea ca «o povară». În prima fază dramatică a pandemiei ei au fost cei care au plătit prețul cel mai mare. Erau deja partea mai slabă și neglijată: nu îi priveam prea mult când erau vii, nu i-am văzut nici murind.”
Pontiful a început seria de cateheze dedicată bătrâneții abordând direct tema unității între vârstele vieții. „Ne întrebăm: există prietenie, există alianță între diferitele vârste ale vieții sau prevalează separarea și rebutarea?” Amintind de iarna demografică, a subliniat faptul că „cultura dominantă are ca model unic tânărul-adult, adică un individ care se descurcă singur și rămâne mereu tânăr”, criticând apoi „preamărirea tinereții ca unică vârstă demnă să întrupeze idealul uman, unită cu disprețuirea bătrâneții văzută ca fragilitate, ca degradare sau dizabilitate”. A pus apoi câteva întrebări: „Oare bătrânii trebuie să își ceară iertare pentru încăpățânarea lor de a supraviețui pe cheltuiala altora? Sau pot să fie onorați pentru darurile pe care le aduc la sensul vieții tuturor?”
Bătrânii, a revenit Papa la o idee formulată frecvent, „sunt materiale de rebut”. „A fi bătrâni este la fel de important – și frumos – este la fel de important ca a fi tineri. Să ne amintim de aceasta. Alianța între generații, care restituie umanului toate vârstele vieții, este darul nostru pierdut și trebuie să îl reluăm. Trebuie să fie regăsit, în această cultură a rebutării și în această cultură a productivității. După ce a citat profeția de la Ioel 3,1, „Bătrânii voștri vor avea vise și tinerii voștri vor avea viziuni”, a afirmat: „Când bătrânii comunică visele lor, tinerii văd bine ceea ce trebuie să facă. Tinerii care nu mai întreabă despre visele bătrânilor, fixându-se cu capul plecat asupra unor viziuni care nu merg dincolo de nasul lor, cu greu vor purta prezentul lor și cu greu vor suporta viitorul lor. Dacă bunicii se concentrează asupra melancoliilor lor, tinerii se vor gârbovi și mai mult asupra smartphone-ul lor.”
La final, Sfântul Părinte a spus: „Cu aceste cateheze despre bătrânețe, aș vrea să îi încurajez pe toți să investească gânduri și afecte cu privire la darurile pe care ea le poartă cu sine și la celelalte vârste ale vieții. Bătrânețea este un dar pentru toate vârstele vieții. Este un dar de maturitate, de înțelepciune. Cuvântul lui Dumnezeu ne va ajuta să discernem sensul și valoarea bătrâneții; Duhul Sfânt să ne dea și nouă visele și viziunile de care avem nevoie. Și aș vrea să subliniez, așa cum am ascultat în profeția lui Ioel, la început, că important este nu numai ca bătrânul să ocupe locul de înțelepciune pe care îl are, de istorie trăită în societate, ci și să existe un colocviu, care să îl pună în dialog cu tinerii.” Și a concluzionat: „În aceste cateheze, eu aș vrea ca figura bătrânului să fie scoasă în evidență, ca să se înțeleagă bine că bătrânul nu este un material de rebutat: este o binecuvântare pentru societate.”
