Interviu cu primul notar al Sinodului BRU (I)
13.11.2006, Blaj (Catholica) - Înfiinţarea şi punerea în funcţiune a organismelor cerute de trecerea la rangul de Arhiepiscopie Majoră continuă în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, ultimele zile aducând două numiri importante: a economului şi respectiv a notarului Sinodului BRU. Situl BRU.ro a publicat astăzi un amplu interviu cu pr. William Alexandru Bleiziffer, interviu pe care Catholica.ro îl preia în trei părţi. Astăzi prima parte.
– Părinte William Bleiziffer, în urmă cu patru luni aţi fost ales notar al Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-catolică. Recent, la terminarea lucrărilor Sinodului din sesiune ordinară de toamnă (23-24 oct.) au fost făcute câteva numiri importante pentru Arhiepiscopia Majoră, a cărei organizare interna avansează cu paşi mari. Ne-aţi putea spune care sunt aceste numiri?
– Aveţi dreptate, recent, la terminarea lucrărilor sesiunii ordinare a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Sinodul a aprobat o seamă de măsuri care urmăresc accelerarea procesului de organizare şi consolidare a Curiei Arhiepiscopiei Majore. Ne aflăm în situaţia unui început inedit, pe care fiecare dintre noi îl doreşte rodnic, şi asta în perspectiva nouă pe care o are acum Biserica Greco-Catolică din România. Ca o consecinţă firească a acestui proces, Sinodul a dezbătut probleme referitoare la organizarea Curiei Arhiepiscopale, eforturile fiind încununate pentru moment cu constituirea unor comisii sinodale, la care mă voi referi mai târziu, dar şi prin numirea unor persoane în funcţii concrete în cadrul aceleiaşi Curii. Este în concret vorba de numirea mea în funcţia de Cancelar al Arhiepiscopiei, şi de numirea pr. Ioan Mitrofan în funcţia de Econom al Bisericii Arhiepiscopale Majore.
– Care ar fi scopul acestor numiri şi ce atribuţii întră în competenţa lor?
– Sunt convins că motivaţia unor astfel de numiri nu este numai una strict canonică. Este ştiut faptul că Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, codul de drept care coordonează realitatea juridică a tuturor Bisericilor Orientale Catolice, impune înfiinţarea acestor funcţii. Dar cred că dincolo de caracterul strict juridic al normei canonice, aceste funcţii sunt mai degrabă de natură funcţională şi de coordonare a acţiunilor comune, atât din punct de vedere financiar cât şi administrativ. Noua realitate pe care o oferă acum Biserica Greco-Catolică din România, mult mai complexă decât cea iniţială a unei Biserici Mitropolitane, impune organizarea mult mai centralizată a activităţilor acesteia. Nu exagerez – şi de fapt şi CCEO subliniază acest lucru când aminteşte că tot ceea ce se spune în Cod despre Biserici Patriarhale este valabil şi pentru Biserici Arhiepiscopale Majore – atunci când spun că noua Curie va trebui să se plieze după modelul curiilor patriarhale ale altor Biserici Orientale Catolice, iar această realitate, după cum putem observa chiar de la început, impune mult efort de coordonare, de muncă în comun, de interese unitare.
Can. 122 şi 123 trasează limitele de competenţă ale acestor două funcţii, aceste competenţe fiind clarificate şi completate şi de Regulamentul Curiei Arhiepiscopale Majore la care momentan se lucrează. În principal este vorba de coordonarea activităţilor comune la nivelul tuturor eparhiilor noastre, însăşi termenul de arhieparhial implicând şi clarificând oarecum acest lucru. Sper ca în cel mai scurt timp, după întâlnirea cu reprezentanţii de la Renovabis de la finele acestei luni, când se vor discuta în concret modalităţile practice de organizare şi coordonare a Curiei, această să poată funcţiona astfel încât să-şi poată atinge obiectivele.
