Mitropolitul Clujului apără predarea religiei în şcoli (comunicat)

17.10.2006, Cluj (Catholica) - În predica de duminică, 15 octombrie 2006, rostită în catedrala din Cluj, Mitropolitul Bartolomeu a denunţat campania unei asociaţii numită „Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă” care, într-un document aberant şi agramat, cere eliminarea predării religiei în şcolile publice, acuzând „încălcarea sistematică a dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie [sic] al copiilor” şi pretinzând că, în acest fel, „dorim să ajutăm (…) aducându-ne aportul [sic], ca reprezentanţi ai societăţii civile [sic] la succesul în promovarea toleranţei şi a drepturilor fiinţei umane”.

Comentând mesajul evanghelic din Parabola Semănătorului” (Luca 8,5-15) şi asemănând copilul nevinovat cu sămânţa cea bună, destinată rodirii, vorbitorul a insistat asupra faptului că aceasta, dacă a căzut între spini (termen generic pentru orice buruiană vătămătoare în cultura pământului) va sfârşi prin a fi înăbuşită sau sugrumată de invazia acestora. Se ştie că şcolile noastre sunt agresate de tentaţia tutunului, a alcoolului, a drogurilor, a sexualităţii premature, a vulgarităţii de limbaj şi a devierilor de comportament şi că singurele autorităţi capabile să le străvilească sunt familia şi şcoala, rolul principal revenindu-i religiei, deoarece, a subliniat Mitropolitul, „orice religie din lume îl învaţă pe copil numai binele, ajutându-l să se ferească de rău”. Or, în cazul de faţă, dacă Iisus îndeamnă: „Lăsaţi copiii să vină la Mine”, aceşti „reprezentanţi ai societăţii civile” din Buzău clamează: Stopaţi grapele şi erbicidele şi lăsaţi buruienile să vă îmbrăţişeze copiii!

Mitropolitul s-a declarat surprins nu atât de manifestul buzoienilor cât de uşurinţa cu care instituţii precum Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj s-au grăbit să-l ia în seamă, fără să ţină cont de faptul că Legea Învăţământului nr. 84/1995 e clară: „Planurile cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun”. Aceeaşi lege stipulează că elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui, e liber să-şi aleagă pentru studiu religia şi confesiunea şi, mai mult, e liber să nu frecventeze ora de religie. Unde e constrângerea? Unde sunt reclamaţiile elevilor sau ale părinţilor? Cum de n-a observat nimeni enormitatea afirmaţiei că aplicarea unei legi în vigoare ar fi o „infracţiune sancţionată de Codul Penal”, aşa cum afirmă puritanii din Buzău? Care e legea care să interzică oficierea unui Te-Deum inaugural de 10-15 minute, înainte de începerea efectivă a anului şcolar şi cu participare absolut benevolă? Cum de pot fi demarate investigaţii pe o astfel de temă fără ca principala instituţie „responsabilă”, Arhiepiscopoa Clujului, să fie cel puţin întrebată?

La ieşirea din catedrală, Mitropolitul a răspuns lapidar unei unei întrebări lăturalnice, citând zicala: „Un nebun aruncă o piatră în baltă şi zece înţelepţi nu sunt în stare s-o scoată”. Şi a adăugat: –Bineînţeles, dacă înţelepţii îşi pun mintea cu nebunul. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului; 17 octombrie 2006)