Lumina Evangheliei, motor al dezvoltării umane
04.10.2006, Vatican (Catholica) - „Lumina Evangheliei continuă să fie principalul motor al dezvoltării umane, atât la nivel local cât şi la dimensiuni planetare”: sunt cuvintele Cardinalului Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace. Cu o prelegere despre doctrina socială a Bisericii, acesta a inaugurat marţi, 3 octombrie 2006, anul academic la prestigiosul L`Institut Catholique din capitala Franţei, informează Radio Vatican. În Aula Magna a Facultăţii de ştiinţe sociale, Cardinalul Martino a prezentat auditoriului universitar tema „Lecturi şi interpretări ale relaţiilor internaţionale contemporane, în lumina doctrinei sociale a Bisericii”. Plecând de la Compendiul de Doctrină Socială a Bisericii, prelatul i-a amintit principiile fundamentale şi a subliniat trei direcţii inovatoare ale învăţăturii sociale creştine: cetăţenie mondială, capital social global şi autoritatea politică supra-naţională.
„Cetăţenia mondială”, a afirmat Cardinalul Martino, „stă înaintea oricărei cetăţenii legale naţionale şi reprezintă un patrimoniu de drepturi şi obligaţii care aparţin fiecărei persoane prin însuşi faptul că aparţine familiei umane”. În acest sens, condamnarea rasismului, tutela minorităţilor, asistenţa acordată refugiaţilor şi celor nevoiaşi – indiferent că aparţin sau nu unui stat – nu sunt, în fond, decât aplicaţii ale principiului de cetăţenie mondială. În al doilea rând, Cardinalul Martino a observat că principala resursă a unei comunităţi este aşa numitul „capital social”, reprezentat de încrederea reciprocă, spiritul de colaborare, împărtăşirea valorilor comune, reciprocitatea raporturilor. Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace a precizat că acest capital social trebuie extins la nivel global pentru a deveni resursa principală a comunităţii mondiale.
În fine, reafirmând necesitatea unei autorităţi politice supra-naţionale, Cardinalul a arătat că în timpurile noastre nicio singură putere naţională, oricât de puternică ar fi, nu este în măsură să pună, de una singură, bazele necesare pentru o pace mondială şi pentru binele comun universal. Această observaţie, a precizat, nu recere elaborarea unei constituţii pentru un super-stat mondial, şi ar fi eronat ca Organizaţia Naţiunilor Unite să fie văzută în această optică; nu este vorba nici de o nouă reuniune pentru pregătirea unei scheme teoretice cu reguli de constrângere. Afirmarea unei autorităţi politice supra-naţionale, a încheiat Cardinalul Martino, presupune mai întâi de toate continuarea unui proces de construcţie participată a autorităţii, prin contribuţia tuturor factorilor de transparenţă şi subsidiaritate. Tot în ziua de marţi, dar la sediul parizian al UNESCO, Cardinalul Renato Raffaele Martino a avut o intervenţie pe tema „Iubirea de aproapele, în inima doctrinei sociale a Bisericii”.
