Pr. Ugo Sartorio: Predica, eveniment comunicativ
27.03.2023, Roman (Catholica) - La Editura Serafica din Roman a apărut volumul „Predica, eveniment comunicativ. În căutarea unor trăsături franciscane”, autor pr. Ugo Sartorio, traducere pr. Iosif Diac OFMConv. Cu o prefață semnată de Episcopul Paolo Martinelli, și postfață de profesorul și jurnalistul Chiara Giaccardi, această apariție editorială inedită poate fi o lectură extrem de utilă din două puncte de vedere. Pe de o parte, destinatarii principali ai acestor rânduri – preoții, pot descoperi în aceste pagini puncte de vedere pertinente și flexibile referitoare la predică – privită ca un eveniment comunicativ; pe altă parte, cititorii mai puțin avizați au parte de un adevărat „breaking news”, în care descoperă dificultățile și provocările preoților de a vorbi în public și, mai ales, de a face din predică un eveniment la care să ia parte toți credincioșii.
Preot franciscan, doctor docent în teologie fundamentală și jurnalist, Ugo Sartorio nu expune în paginile de față meditații despre cum ar trebui să fie o predică. De fapt, cartea de față nu se prezintă, cum ar putea crede unii, ca un compendiu despre cum trebuie făcută o predică, ci merge chiar la esența omiliei, care este Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar dacă titlul ar putea să pară puțin mai academic, autorul își prezintă cu dezinvoltură punctul său de vedere, folosindu-se în principal de reflecțiile Papei Benedict al XVI-lea și ale Papei Francisc. Într-o societate în care evanghelizarea a trebuit să se adapteze numeroaselor forme de comunicare promovate de social-media, pr. Sartorio face un apel curajos la textul din Regula confirmată a Sfântului Francisc, pentru a reda și actualiza sacralitatea actului omiletic. Fără a insista prea mult pe tipologii generalizate, autorul face o distincție clară între atitudinile celor care predică, propunând revenirea la „ars celebrandi” ca pilon al predicii, în locul unor predici de tip „performance”; face o distincție clară (denotativă și conotativă) între predică și omilie, vorbind chiar despre un „sacrament al omiliei”, care se adaugă și completează cele șapte Sacramente fundamentale.
Concluzia pr. Sartorio este una cât se poate de naturală și actuală: redescoperind învățăturile Sfântului din Assisi, este posibilă întoarcerea la kerygmă într-o societate depersonalizată; comunicarea înseamnă reducerea distanței astfel că actul omiliei nu poate fi privit decât integrat în sacralitatea celebrării Liturghiei. De aceea, predica privită ca eveniment comunicativ, trebuie să aibă o triplă dimensiune de acțiune: inserarea omiliei în și în afara Bisericii, în și în afara persoanei, și între persoană și comunitate.
