Episcopii francezi susțin deschiderea cauzei de canonizare a lui Henri de Lubac
03.04.2023, Paris (Catholica) - Episcopii francezi au votat pentru deschiderea cauzei de canonizare a teologului din secolul XX Henri de Lubac. Conferința Episcopală Franceză a anunțat pe 31 martie că deschiderea cauzei lui de Lubac a fost aprobată în timpul adunării plenare a Episcopilor de la Lourdes. De Lubac este considerat de mulți ca fiind unul dintre cei mai importanți teologi ai secolului XX. Preotul iezuit francez a fost un gânditor de frunte al școlii de gândire Ressourcement, care a încurajat o întoarcere la scrierile Părinților Bisericii în teologia catolică. De asemenea, a fondat revista Communio împreună cu Joseph Ratzinger și Hans Urs von Balthasar.
Unele dintre cele mai cunoscute cărți ale sale sunt „Splendoarea Bisericii”, „Credința creștină”, „Catolicismul”, „Drama umanismului ateu” și „Maternitatea Bisericii”. Născut la 20 februarie 1896, în orașul Cambrai din nordul Franței, de Lubac a crescut într-o familie tradițional catolică, cu cinci frați. După ce familia sa s-a mutat la Lyon, de Lubac a studiat la o școală iezuită înainte de a lua decizia de a intra în ordinul iezuit în 1913. Studiile sale de noviciat în Anglia au fost întrerupte de primul război mondial în anul următor, când a fost înrolat în armata franceză. A servit în armată din 1914 până în 1919, suferind o rană la cap care i-a provocat dureri pentru tot restul vieții.
De Lubac a fost hirotonit preot în 1927 și a început să predea teologie la Universitatea Catolică din Lyon. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a opus ideologiilor nazismului și antisemitismului. A co-fondat „Sources Chrétiennes”, o colecție de texte patristice publicate în greacă sau latină cu traducere în franceză. În 1950, lui de Lubac i s-a interzis să mai predea la universitatea sa catolică pentru o perioadă de opt ani. A continuat să scrie și a fost numit membru al Institutului Franței în 1958. Papa Ioan al XXIII-lea l-a numit pe de Lubac membru al comisiei pregătitoare a Conciliului Vatican II în 1959. De Lubac a participat ulterior la Conciliu în calitate de „peritus” sau expert teologic, scrierile sale fiind considerate ca având influență asupra textelor care au rezultat în urma Conciliului. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe de Lubac Cardinal în 1983, la vârsta de 86 de ani. A murit nouă ani mai târziu, la Paris, la 4 septembrie 1991.
